Florenţa

Ne-am trezit, ne-am făcut toaleta de dimineaţă şi am mâncat, la fel de bine ca şi ieri. După o mică întârziere, din partea unor cumpărători ai grupului, plecăm spre Florenţa, unde ajungem pe la ora două, moment în care era extraordinar de cald, mai cald decât ieri la Roma.

Am găsit cu greu Stazione Centrale, de unde am părăsit autobusul, care şi acuma a intrat fără taxă de Florenţa. Acesta urmează să ne recupereze tot de aici la şase şi jumătate.

Noi am mers pe jos până la Dom. Imediat după explicaţiile ghidei, am scos din plasă pantalonii lungi şi i-am îmbrăcat peste cei scurţi, ca să am o înfăţişare decentă şi am parcurs rapid coada celor care doreau să intre să viziteze Domul.

În Florenţa.

Privind spre Dom.

Poarta Paradisului.

Poarta de intrare în Dom.

Spre explicaţiile ghidei.

Tot cu Domul.

Amândoi.

Am făcut una sau două poze, după care aparatul a refuzat, ca şi la Vatican, să mai funcţioneze. Am ieşit din Dom, mi-am scos pantalonii lungi şi acolo în piaţă am cumpărat de la un magazin foto un film şi o baterie, fiecare cu 6 €. Am vrut să urcăm în campanilă, dar aceasta nu avea ascensor şi Betty a considerat că nu are energie să urce cele 444 de trepte, contra tot a 6 €.

În...

Interiorul...

Domului.

O îngheţată.

Campanila...

Cu cele 444 de trepte.

Am plecat din piaţa Domului cu grupul la Biserica San Lorenzo, pe care am vizitat-o contra 4 €, apoi ne-am dus la Mausoleul familiei de Medici (8 €), unde, în premieră, am săvârşit un mare act fiziologic într-un muzeu. Am vizitat capela şi în final mormintele, unde erau cele trei statui ale lui Michelangelo, Ziua, Noaptea şi Aurora, atâtea câte a putut sculpta din totalul de douăsprezece comandate de Lorenzo de Medici. Acestea încadrau statuile lui Lorenzo, duce de Urbino şi a lui Giuliano, duce de Nemours, executate tot de Michelangelo.

După ce am ieşit am mers pe jos în Piaţa Senioriei unde, printre alte statui, se află şi copia lui David tot de Michelangelo, simbolul Florenţei. Originalul, după ce a stat afară aproape patru secole, a fost transferat înăuntru în muzeu, pentru că marmura ei a început să se deterioreze.

Piaţa Senioriei

Cu David.

În copie

Am mers mai departe la Galeriile Uffizi, apoi pe malul fluviului Arno până la Podul Aurarilor, pe care l-am traversat, uitându-ne la bijuteriile din aur de diferite carate, expuse în vitrinile vechilor prăvălii, care erau la nişte preţuri total inaccesibile nouă.

Cu Benvenuto Celini.

Cu Giotto.

Cu Michelangelo.

Cu fluviul Arno.

Pe Podul Aurarilor.

Am ajuns la Palatul Pitti pe care l-am admirat de pe trotuar. În timpul scurt pe care îl aveam nu ne-am putut permite să vizităm nici Galeriile Uffizi şi nici Palatul Pitti, pentru fiecare fiind necesar cel puţin o zi, la o vizită foarte sumară. Vom recupera altă dată!

Palatul Pitti.

Am hotărât, deci, să ne plimbăm şi trecând din nou prin Piaţa Senioriei am asistat la o defilare a câtorva sute de persoane, bărbaţi şi femei, îmbrăcate în costume de epocă, care omagiau puternica, frumoasa şi bogata Florenţă medievală.

Vor să reaprindă...

Lumina falnicei Florenţe.

Încet, încet am luat-o prin soare spre Stazione Centrale, unde după o scurtă aşteptare a venit autobuzul şi am plecat spre Veneţia.

Spre Veneţia.

Autostrada Florenţa-Bologna este una din cele mai pitoreşti din Italia, dar şi una din cele mai greu de parcurs, fiind foarte aglomerată şi fiind plasată la mare altitunine, în zonă montană. Are foarte multe tuneluri, bine construite şi frumos întreţinute, încă o dovadă că italienii sunt campioni ai construcţiilor.

Spre seară am ajuns la Fusina, o suburbie a Veneţiei, unde într-un camping aveam ultima cazare. Eu, personal m-am temut de condiţiile din camping, dar după ce ne-au repartizat, am primit câte o căsuţă cu câte două camere de câte două paturi. Căsuţa era o rulotă fixată la sol, avea un duş şi WC, pentru cei patru locatari, o bucătărioară cu un aragaz, şi o mică sufragerie cu o masă de patru persoane. A fost peste aşteptări!