1 August - Muzeul Tehnicii din San Jose

Astăzi vom vizita Muzeul Tehnicii, pe care l-am mai văzut pe dinafară cu ocazia plimbărilor prin centrul oraşului.

Am mers cu maşina, am parcat-o subteran, chiar vis-a-vis de muzeu şi ne-am aşezat la o coadă frumuşică pentru bilete.

În holul...

De după intrarea...

În muzeu.

Primul punct vizitat a fost un cinematograf al viitorului, inventat pe la sfârşitul anilor 1950, despre care am citit la vremea respectivă în revista noastră Ştiinţă şi Tehnică. Cinmatograful acesta are drept scop de a-l plasa pe spectator în mijlocul acţiunii care se desfăşoară pe ecran.

Sala este interiorul unei calote sferice. Jos sunt aşezate scaunele spectatorilor în amfiteatru, iar tavanul (calota) este ecranul. Acesta este constuit din aluminiu şi din spatele lui se proiectează imaginea panoramică, cu ajutorul a 6 aparate. Sunetul este redat din cel puţin 8 locuri diferite, la intensităţi diferite şi cu o mică decalare în timp. Cu capul atârnat pe ceafă, o poziţie destul de incomodă, spectatorul urmăreşte imaginea, care însă te plasează nu în realitatea adevărată ci într-o realitate exagerată, care devine la un moment dat obositoare.

Am văzut un documentar despre Râul Colorado, filmat de un grup, care cu bărcile, face o croazieră de la izvoare până mai spre vărsare. Când trec prin zona Marelui Canion filmările sunt făcute şi de pe apă şi de pe malurile foarte înalte şi abrupte. Tot timpul spectatorul are impresia că acum-acum va cădea în gol. În mod sigur, dacă eu aş fi fost în realitate în locurile respective, m-aş fi simţit mult mai relaxat decât vizionând filmul. Sistemul acesta de cinematografie este foarte obositor pentru spectator şi nu a avut şansa să ajungă decât într-un muzeu.

După ieşirea de la cinematograf, am vizionat, plasate pe trei etaje, exponatele muzeului şi ne-am dat seama că acestea sunt foarte utile, dar pentru copii. Pe ei îi familiarizează cu istoria descoperirilor tehnice, cu mecanismul de funcţionare şi cu evoluţia tehnică a diferitelor dispozitive care ne-au fost arătate..

Urmărind exponatele.

Le-am urmărit cu răbdare, au fost multe dintre ele interesante şi m-aş fi bucurat mult mai mult de ele dacă le-aş fi văzut acum 50 de ani, când aveam vârsta potrivită pentru acestea.

Dispozitiv electronic...

Care afişează...

Un text scris cu mâna.

Iată rezultatul!

Hocheista Mădălina.

Macheta unui automobil electric care ia curent...

Încărcând manual un condensator.

La ieşire am mai admirat o dată vitrina cu bile mişcătoare, datorită gravitaţiei, pe departe, cel mai interesant exponat al muzeului.

Am luat maşina din parcare şi ne-am întors acasă. Ajunşi aici am făcut pentru prima dată poze cu parcarea subterană a blocului.

În parcarea subterană...

A complexului.