8 August - Alum Rock Parck

În cursul săptămânii programul nostru a fost cel obişnuit: plimbări prin San Jose şi baie la piscină. Betty şi Mădălina au mai fost în două zile la cumpărături.

Rezultate ale cumpărăturilor.

Sâmbătă 8 August am mers toţi patru să facem o drumeţie printr-o pădure în parcul Alum Rock.

Alum Rock Parck a fost fondat în 1872 şi a fost primul parc municipal din California. Este o rezervaţie naturală, se află într-un canion şi are o suprafaţă cu aria de 3 km pătraţi. Parcul oferă 21 de kilometri de trasee de plimbare, pe jos, cu bicicleta, cu calul şi alpiniştii încercaţi pot face ascensiuni. Fiecare tip de traseu este de sine stătător, neintersectându-se cu vreun traseu de alt tip. În parc se mai află zone de picnic, terenuri de joacă şi terenuri sportive.

Traseele trec prin pădure, unde se află numeroase specii de ferigi şi copaci bătrâni precum stejarii, dafinii de California (care emană un miros plăcut), arţarii şi paltinii albi.

Există în pădure multe specii de păsări mari, ca vulturul turcesc, uliul, eretele, curcanul, egreta mare şi prepeliţa de California.

Sunt şi numeroase familii de căprioare, fiecare cu cerbul lor, pisici sălbatice şi în ultimul timp au început să se înmulţească râşii. Pentru securitatea lor, turiştii sunt sfătuiţi să nu se abată de la trasee.

Alun Rock înseamnă roca din care se extrage alaunul. Acesta este un sulfat de aluminiu în combinaţie cu hidroxidul de potasiu. Alaunul se folosea înainte în cosmetică şi eu personal, pe la începutul anilor 60 foloseam bastonaşe din alaun pentru oprirea sângerării după tăieturile din urma barbieritului. Alaunul fiind astringent se foloseşte în produsele de machiaj ale actorilor, precum şi în prepararea produselor after shave.

Am ajuns la intrarea în parc pe la ora trei şi jumătate după un drum care a durat aproape o oră.

Parcarea...

De la intrare.

Am ales un traseu accesibil, de-a lungul unui pârâu. Din cauza secetei prelungite ( de aproape 2 luni de când am venit noi nu a plouat niciodată), copacii aveau frunzele colorate ca şi toamna.

În jurul nostru am întâlnit foarte multe veveriţe mici şi negre, care nici măcar nu ne băgau în seamă. Erau obişnuite cu oamenii şi înseamnă că aceştia nu le-au făcut niciodată rău.

Chiar pe malul pârâului am întâlnit o familie formată din trei căprioare şi un cerb, de care ne-am apropiat cu grijă, ca să le putem fotografia. Nici acestea nu ne-au băgat în seamă, mâncând mai departe din frunzele unor arbuşti de pe mal.

Căprioare.

Ca să nu o supunem pe Mădălina la eforturi, plimbarea a durat numai un ceas.

La plecare am aflat după orar că parcul este deschis de la ora 8 dimineaţa până la o jumătate de oră după apusul soarelui.

Există câţiva rezidenţi permanenţi ale căror proprietăţi se află în vecinătatea parcului. Aceştia pot ajunge la ei acasă cu maşina pe un drum care pleacă chiar din parcare şi care este închis cu o poartă de fier. Rezidenţii pot deschide poarta cu ajutorul unui cod. Celorlalte maşini, precum şi câinilor accesul în parc le este interzis.

Am revenit în San Jose trecând pe la Ranch, de unde am cumpărat carne de pui pentru friptură.

Chiar în seara asta Betty a făcut respectiva friptură. De fapt a pregătit-o, a pus-o la cuptor şi emanând un plăcut miros, s-a făcut ea singură.