miercuri, iunie 24, 2015

Manavgat 2021

 Oraș: Manavgat

Coordonate Geografice: 36g43m52s N;  31g31m17s E

Țara: Turcia

Populația: 99000 locuitori urbani, 230000 locuitori cu împrejurimile

Data Sejur: 4-11 septembrie

Locuință: Sunmelia Beach Resort & Spa camera 1518

4 Septembrie. Pe la începutul lui iulie am luat legătura cu Codruța de la Paralela 45, pentru a ne recomanda o vacanță în Turcia, în luna septembrie. Am primit mai multe oferte și am ales absolut la inspirație, un sejur de 7 nopți în provincia Antalya într-o cameră dublă cu vedere la mare, din hotelul de cinci stele Sunmelia Beach. Cred că numele hotelului a atârnat din greu la această alegere. Pachetul turistic era cu toate costurile incluse (all inclusive). Prețul include costul biletelor de avion, taxele de aeroport, transferul aeroport-hotel-aeroport, cazarea la hotel, mesele și gustările servite, majoritatea băuturilor (alcoolice și nealcoolice) și asigurările medicale.

La ora 15 și 30 a venit Dany cu mașina și ne-a dus la Aeroportul din Cluj. Acolo am făcut check in-ul, apoi controlul de securitate, controlul de frontieră și ne-am dus la sala de așteptare a porții de îmbarcare. Ca și altă dată aici a început disconfortul. 

Aeroportul a fost dat în folosință acum 20 de ani și atunci avea numărul de zboruri cam de zece ori mai mic decât acuma. Aceleași săli de așteptare sunt acum extraordinar de aglomerate și foarte mulți pasageri sunt obligați să aștepte în picioare.

Pe Aeroportul din Cluj

Aglomerație

Bibi a cumpărat o apă

Așteptăm îmbarcarea

Timpul a trecut încet, dar am ajuns și noi să mergem la autobusele care ne-au dus la avion. La urcarea în aeronava TAROM-ului am văzut că era aceea cu numele de Timișoara, cu care ne-am întors de la Hurgada la Cluj.

În avionul Cluj-Antalya

Mascați pe tot parcursul zborului

Am decolat cu o mică întârziere de numai 10 minute, pe care până la final pilotul evident că a scos-o.

Decolăm

Ne înălțăm

Zborul a decurs absolut normal și după două ore am început să coborâm. Difuzoarele ne-au anunțat că la Antalya sunt 30 de grade Celsius și că în curând vom ateriza.

A început coborârea

Jos este Antalya

Avionul frânează

Aterizăm


Când am coborât din avion, la autobus, deja s-a înserat. După ce am ridicat bagajele am părăsit aeroportul. Am văzut un cetățean care avea o mică tăblie pe care scria Paralela 45. Acesta ne-a spus într-o română cu un puternic accent moldovenesc să mergem la ghișeul 15. Acolo o doamnă ne-a dat numărul microbusului care ne va duce la hotel și un pliant pe care scria numele ghidului Cristian care ne va căuta mâine la ora 10 și 45 în holul hotelului.

În microbusul nostru mai erau încă doi tineri clujeni cu o fetiță mică. Am plecat împreună în noapte, pe un drum expres. După o jumătate de oră șoferul a oprit într-o piață alimentară foarte luminată. A doua zi am aflat că șoferii care opresc aici primesc de la administrația pieței, gratuit, un sandviș. Asta pentru că în timp ce ei mănâncă sandviciul, clienții coboară din autobuse în piață și vor fi tentați să cumpere înghețată, sucuri, fructe, gustări, etc. contribuind astfel la prosperitatea producătorilor.

După vreo oră de drum cuplul de tineri cu fetița au coborât la un hotel. La hotelul nostru am ajuns după încă o bună jumătate de oră. Șoferul ne-a spus că suntem la peste 70 de km de aeroport. Și noi care credeam că hotelul se află în orașul Antalya! Este în Antalya, dar nu în oraș ci în provincia cu același nume!

A sosit un lucrător al hotelului (bagajistul) care ne-a luat valizele și ne-a urmat la Recepție. Aici ne-au repartizat camera, ne-au dat cartela cu care intrăm în ea și pe câte o mână ne-au atașat o brățară care dovedea că stăm în hotel și beneficiem de toate serviciile all inclusive.  Am mai primit și două cartele cu care puteam ridica prosoape pentru plajă.  

Bagajistul a luat valizele și ne-a dus cu un lift până la ușa cu numărul 1518, adică corpul 1, etajul 5, camera 18. Ne-a arătat cum se reglează aerul condiționat și la întrebarea noastră despre internet ne-a spus că în holul hotelului (Lobby) există internet gratuit. Pentru cameră însă internetul va fi contra cost. Dacă ne trebuie, va transmite el datele noastre la recepție, noi la plecare urmând să plătim 15 euro pentru o săptămână. I-am mulțumit băiatului și l-am gratulat pentru serviciile făcute.

Apartamentul era specific hotelurilor; de la ușă începea un coridor lung de vreo doi metri. În stânga coridorului se afla baia, iar în dreapta dulapurile. În continuare era camera propriu-zisă. Perpendicular pe peretele din stânga erau paturile, iar pe cel din dreapta frigiderul, televizorul, un mic birou și două fotolii. De-a lungul celui de-al patrulea perete se afla balconul de unde se vedea complexul hotelier, destul de luminat și de animat.

Nici nu au trecut cinci minute și deja aveam internet pe telefonul meu. Am vorbit cu Mihai prin Face Time și i-am povestit despre zbor și hotel.

Am despachetat, ne-am aranjat în dulapuri lucrurile, după care ne-am dus pe balcon și am savurat atmosfera pe care o emana această noapte tropicală. Ne aflam pentru prima dată în Asia, e drept că pe la marginea din vest, dar era cel de-al patrulea continent pe care am pus piciorul în călătoriile noastre.

Cam pe la ora 11 PM ne-am culcat, destul de obosiți după drumul transcontinental efectuat în zbor.

5 Septembrie. M-am trezit în jurul orei 6 și am ieșit pe balcon. Priveliștea era de vis! În apropiere, jos se vedeau două piscine, o mulțime de arbori, dintre care majoritatea erau palmieri și araucaria, dar și arbori mai mici care erau încă înfloriți. În plan mai îndepărtat era Mediterana albastră, în apropierea malului întinzându-se o fâșie strălucitoare, generată de valurile care se spărgeau la țărm. Zgomotul nu se auzea, plaja nefiind la 400 m cum se spunea în prospect, ci la aproape 1 km.


Vedere de la balconul camerei

Piscinele, vegetația și marea





Plaja

O fermă pe malul Mediteranei

Am mai stat în cameră până la ora 7 și jumătate și apoi am coborât cu liftul la masă.

În corpul nostru camerele turiștilor erau situate la etajele de la 2 până la 7 inclusiv. Holul cu Recepția (Lobby) era corespunzător etajului I, deși se intra aici direct din stradă, iar sub el se afla parterul unde printre altele era și restaurantul și mai multe intrări în Complexul Turistic (Resort).

La intrarea în restaurant se lua temperatura clienților, apoi aceștia se prezentau la ghișeul dorit și erau serviți de către un membru al personalului cu mâncarea indicată și în cantitatea dorită. Mergeau cu mâncarea la o masă liberă și dacă mai doreau mâncare se duceau și mai luau.

Eu am ales un ou fiert, mai multe mezeluri, brânză, cașcaval, unt, dulceață și un suc de portocale. Erau câteva sute de feluri de unde puteai alege.

Am revenit în cameră și am stat până pe la ora 10 și jumătate, când am coborât în hol să ne întâlnim cu Cristian.

Acesta ne-a găsit, ne-a mai spus și el drepturile de care beneficiem (sunt de altfel afișate pe un avizier în cameră) și ne-a spus că ne poate oferi niște excursii în împrejurimi. Noi suntem amatori de așa ceva și am ales două excursii. Prima dintre ele va fi o croazieră din portul Alanya, iar a doua în orașele Side, Aspendos și Manavgat, cu ghid în limba română. Fiecare excursie are durata de aproximativ 8 ore și este cu servirea mesei de prânz. 

Chitanțele,,,

Excursiilor


Tot Cristian ne-a dat câteva sfaturi utile, unul important fiind acela că singura cafea bună aici este cafeaua turcească comandată la bar. Restul cafelelor să fie evitate! Am făcut schimb de numere de telefon și vom comunica pe WhatsApp când va fi cazul. În preziua plecării el va trimite la hotel ora la care va sosi autobusul de transfer la aeroport.

Ne-am despărțit de Cristian și ne-am dus la bar să bem câte o cafea turcească. Barul se găsește în Lobby, care are forma unei coroane circulare. Este baza clădirii dintre doi cilindri, cel cu camerele și cel gol  care se ridică până la acoperiș pe înălțimea celor 7 etaje,

O parte din Lobby-ul cilindric

Betty vine de la bar cu cafelele turcești

După săvârșirea acestui act sacru am coborât la locul unde se dau prosoape, lăsând drept gaj cartelele speciale, care ne vor fi returnate atunci când le înapoiem.

Am mers spre plajă pe o alee elegantă mărginită de copaci tineri, tunși și foarte bine îngrijiți. 

În drum spre plajă


Marea este cam la 1 km distanță de hotel

Aici sunt plantate araucarii

La mare era destul de multă lume, majoritatea șezlongurilor fiind ocupate. În apă însă, din contră, erau puțini curajoși.

După ce am stat un timp pe nisipul destul de dur, format din mici pietricele, am hotărât să intrăm în mare. Întâi eu. Am înaintat până la locul unde se spărgeau valurile și ne mai având picioarele de altă dată, valul m-a doborât și m-a târât la țărm. Am mai încercat o dată, dar același rezultat. Cu tristețe am abandonat ideea de a face pe această plajă baie în mare.

Ne-am așezat pe nisip lângă mare, dar niște valuri mai obraznice au ajuns până la noi și ne-au târât din nou vreo doi metri în spate.

Am mers atunci cu ceva mai departe de mare, am întins prosoapele și am stat la plajă până ne-am uscat. Asta a fost prima și ultima noastră aventură la plaja sunmeliană.

Am făcut un duș pentru a scăpa de nisipul pe care l-am acumulat și ne-am întors la hotel pentru că se apropia ora mesei.

Camera era curățată. Am mers în baie să ne dezbrăcăm și spre surpriza noastră ne-a curs din slipuri, la fiecare, cel puțin 1 kg din nisipul dur de pe plajă.

Ne-am îmbrăcat pentru masă și pe coridor am găsit camerista noastră, i-am expus situația și ea, contra unui bacșiș rezonabil, a scos din camera noastră nisipul Mediteranei sale natale.

Sala restaurantului era foarte aglomerată, reușind numai cu greu să găsim locuri la masă. Am ales o supă cremă și friptură de vițel (vită) cu cartofi. Ca desert o citronadă rece. Betty a luat mai multe feluri, dintre care și pepene, atât roșu, cât și galben.

După masă, în drum spre cameră ne-am oprit la bar, unde pe terasa lui am luat, eu un pepsi și Betty o bere.

Un pepsi

O bere

Am mers în cameră și am comentat aventura avută pe plaja de la Mediterana. În continuare am avut parte de o odihnă, zic eu, binemeritată!

La ora 4 PM am coborât să mergem la piscină. Piscina principală era în plin soare și nu se găseau șezlonguri la umbră. Am găsit însă o piscină mai strâmtă, dar destul de lungă, cu multe curbe și cu mai mult loc la umbră. Am ocupat aici două șezlonguri, am pus pe ele prosoapele și ne-am uns cu cremă de plajă. 

Am intrat pe scări în piscina cu adâncimea de 1,4 m și am înotat acolo aproape o oră în apa cadă cam la temperatura corpului.

Înotând...

În piscină
Am făcut apoi plajă la soare, după care ne-am tras șezlongurile la umbră. 

Pe la ora 4 și 30 pe terasa unui restaurant de lângă piscină se dădeau turiștilor ceai, cafea, răcoritoare și diverse gustări. Vecinii noștri, care erau ruși profitau din plin de statutul de all inclusive. S-au dus toți acolo și au venit încărcați de mâncarea pe care au început să o devoreze. Ce nu le-a plăcut o lăsau jos lângă șezlong. (Unele prăjituri nu au fost la înălțimea gusturilor lor și pe acelea le-au aruncat, după ce le-au lins crema).

Am observat că rușii erau în mare majoritate în hotel. Cristian ne-a spus că sunt afiliați la  sindicate care le plătesc 40% din costul sejurului lor în Turcia (probabil că și-n alte țări).

Betty a mai intrat în apă, eu am rămas la umbră, jucându-mă Sudoku pe telefon.

După ora 6 PM am plecat de la piscină, am predat prosoapele și am mers în cameră să ne pregătim de cină.

Și la cină sala era foarte aglomerată, noroc cu terasa de lângă ea, unde am găsit locuri să mâncăm. Într-un colț al restaurantului se afla un angajat care îi servea pe turiști cu trei feluri de băuturi, fiecare curgând după ce era trasă câte o manetă. De la primele două curgeau pepsi-cola și suc de portocale. L-am întrebat pe angajat ce curge de la a treia manetă și ne-a spus că votcă. Cum să nu vină turiștii ruși în Turcia, când băutura lor națională curge la discreție!

După cină ne-am plimbat și am ajuns la un bar amenajat pe o insulă. Aici am luat două cockteiluri Mohito, care deși nu erau foarte bune, după gusturile noastre, erau totuși reci și gratis.

Ne-am continuat plimbarea și în final am ajuns în cameră. Am ascultat ca și ieri muzica de pe balcon și într-un târziu ne-am culcat.

6 Septembrie. Ca și ieri am fost la micul dejun, am revenit în cameră, dar destul de repede ne-am dus la piscina noastră. Erau veniți doar două familii, fără copii și mai erau vreo patru șezlonguri ocupate cu prosoape.

Am ocupat și noi două șezlonguri și ne-am dat cu cremă pentru plajă, pentru că de la Hurgada nu am mai avut ocazia să stăm la soare.

La piscina...

Care acum este ne aglomerată

Așteptăm să se imbibe...

Crema de plajă

În spate araucaria

Am intrat în apă și ca ieri am stat în jur de o oră. Când am ieșit am stat la soare, atâta timp cât am rezistat și apoi pe șezlongul pus la umbră. După ce s-au uscat slipurile am mai intrat din nou în apă și am repetat cele de mai dinainte. Pe la ora 12 ne-am dus la cameră și ne-am pregătit pentru masa de prânz. Nici la masă nu a mai fost aglomerație, așa că am presupus că astăzi au părăsit hotelul o mulțime mai mare de turiști și seria următoare nu a apucat să vină în totalitate.

Ca și ieri pe la ora 4 PM am revenit la piscină și programul a fost aproape identic cu al zilei precedente.

Vedere nocturnă de pe balcon

Pe la ora 11 PM ne-am culcat, cu toate că muzica a mai cântat încă o oră.

7 Septembrie. Programul zilei de marți a fost foarte asemănător cu a celei de luni. Micul-dejun, piscină, masa de prânz, în cameră, din nou piscină, masa de seară, plimbare și culcare.

Piscina aproape goală

Balconul nostru: de la stânga spre dreapta, al 4-lea pe rândul din mijloc

Betty prinde drag de piscină




8 Septembrie. Este ziua în care facem prima excursie: Croaziera din portul Alanya.

La ora 7 eram deja la restaurant, am luat micul dejun și am revenit în cameră pentru bărbiereala cotidiană

Fix la ora 8 ne aflam în fața recepției, de unde trebuia să ne ia autobusul pentru prima excursie. Șoferul a venit pe la ora 8 și 15, ne-a identificat și ne-a condus la autobus împreună cu tânărul ghid Adil. Noi suntem primii lor pasageri. Urma să mai mergem pe la câteva hoteluri, să ridicăm și alți excursioniști, apoi să mai parcurgem vreo 70 de km până în Alanya.

Alanya este un oraș în sudul Turciei situat pe țărmul Mării Mediterane. El este capitala districtului cu același nume din provincia Antalya. Orașul este înfrățit cu mai multe alte orașe din lume, printre care și Geoagiu din județul Hunedoara. Posedând numeroase plaje cu nisip fin, a devenit după 1980 un foarte important oraș turistic al Turciei, aici ridicându-se un număr însemnat de noi hoteluri. Turiștii care vin în zonă sunt majoritatea din Vestul și Nordul Europei, precum și din fostul URSS.
În estul Alanyei se întindea provincia Cicilia, provincie pe care Marcus Antonius i-a dăruit-o Cleopatrei în sec I î Hr. Numele Cleopatrei a devenit foarte răspândit printre obiectivele turistice alanyene.

Autobusul nostru a devenit aproape plin când am ajuns în portul Alanya. Printre participanții la excursie eram aproximativ și 20 de turiști români. În port am coborât și ghidul Adil ne-a condus la corabia Sea Angel cu care o să facem croaziera.

În drum...

Spre Alanya

În portul...

Alanya

Nava cu care facem croaziera

Ne-am așezat la puntea din mijloc și destul de repede am ieșit în larg.


Părăsim portul Alanya


Ne strecurăm printre vasele ancorate

Spre largul Mediteranei (la 400 m)



Betty la umbra catargului

Puntea superioară a navei

 Ajunși într-un golf, nava a lăsat ancora și pasagerii au fost invitați la prima partidă de înot în larg. După experiența cu scăldatul la plaja hotelului, am hotărât să particip la toate aceste partide de înot, nu de alta dar trebuie să recuperez.

Întratul în apă nu constituie o problemă, pentru că puntea fiind joasă se poate sări. Mai problemă a fost revenitul pe navă, când scara cu trepte înguste mă jena la delicatele mele tălpi.

O plăcere intensă!

Să înoți în largul Mediteranei

Într-o zonă curată și probabil ne poluată

Marea de o splendidă culoare turcoaz

Vai...tălpile mele!!!

În continuare am navigat pe lângă un țărm stâncos cu multe peșteri din care celebre sunt Peștera Îndrăgostiților, Peștera Fosforului și Peștera Piraților.

Țărmul stâncos








Din nou corabia a ancorat și a avut loc cea de-a doua partidă de înot în mare. Betty a filmat evenimentul, dar clipurile video nu pot să la prezint aici.

O altă baie în larg

Nava a plecat din nou și după vreo jumătate de oră a ancorat pentru că s-a servit masa de prânz. A fost carne de vită și pui, cu paste, orez și felii de morcovi. Mâncarea și băuturile sunt incluse majoritatea în prețul excursiei, cu câteva mici excepții, printre care și desertul comandat de noi: o jumătate de pepene umplut cu globuri de înghețată. Atât mâncarea simplă, cât și desertul mai pretențios au fost bine primite, nu numai de noi, ci și de alți participanți la croazieră.

Desertul: pepene umplut cu înghețată

Croaziera a continuat și a avut loc și a treia partidă de înot în larg. Am participat și la aceasta, gândindu-mă că oare când voi face următoarea baie într-o mare caldă?

Culmi ale Munților Taurus văzute din larg

Nava a început să se îndrepte spre port și ajunsă acolo a acostat. Pasagerii au coborât pe rând și grupul nostru a fost preluat de Adil.

Am părăsit corabia Sea Angel

 

În drum spre autobus am făcut câteva poze.

Cu doamnele din Cluj


Grupul de români


În față Adil


Când toți pasagerii au fost prezenți, șoferul a început să-i ducă pe toți la hotelurile lor, acum în ordine inversă. 

Exact ca și în Biblie, unde se spune că Cei dintâi vor fi cei de pe urmă, am rămas și noi singurii turiști din autobusul care se îndrepta spre Sunmelia Beach.

Dacă eu am făcut de trei ori baie în larg, Betty a dorit și ea să facă baie, dar în piscină. Am coborât din cameră și ne-am dus să-și îndeplinească dorința.

Betty recuperează la piscină






După masa de seară am urcat în cameră și ne-am culcat destul de devreme. Ne-a obosit excursia din ziua, în curs încă.

9 septembrie. După micul dejun am revenit în cameră să ne pregătim pentru cea de-a doua excursie, care va fi în trei orașe din împrejurimi.

La ora 8 eram în fața recepției, dar șoferul a venit cu o mică întârziere de 10 minute. Și aici noi am fost primii în autobus. Am mai fost după alți turiști, pe la diverse hoteluri și toți aceștia erau români.

Dintr-o localitate anume l-am luat pe ghidul excursiei, acesta era prima persoană întâlnită care vorbea corect limba engleză (Betty dixit). El a expus planul excursiei: Vizită în orașul antic greco-roman Aspendos; Vizitarea unor obiective turistice în orașul Manavgat; Vizită în orașul vechi Side; Revenirea turiștilor la hoteluri.

Următoarea oprire a fost la teatrul antic greco-roman Aspendos. Aici cei din autobus s-au reunit cu un alt mic grup de români conduși de ghida de limba română Veronica.

Înainte de a intra în teatru, Veronica ne-a prezentat în timp Aspendos-ul. Orașul a fost întemeiat în anul 1000 î. Hr. Săpăturile arheologice dovedesc că a fost un oraș comercial bogat, cel mai important din zonă. Din această cauză în anul 546 î Hr. orașul este cucerit de perși, în anul 333 î. Hr. îl cucerește Alexandru Macedon, iar în 190 î. Hr. este cucerit de romani.

Teatrul a fost construit în epoca romană în timpul împăratului Marcus Aurelius (161-180 d Hr.). Acustica sa este deosebită, în el ținându-se și astăzi concerte, fără a fi nevoie să se folosească microfoanele.
Are forma unui semicerc cu un diametru cu ceva mai mic de 100 m și încap în el 7000 de oameni (se consideră oameni de dimensiunea celor de azi, adică obezi din copilărie). În antichitate încăpeau în teatru peste 11000 de spectatori și înghesuiți pe scările de acces, către 15000).

 Am avut la dispoziție o jumătate de oră să vizităm teatrul. Să urcăm pe scările dintre sectoare, să ne așezăm pe scaunele de piatră, să verificăm vechea acustică atât de reușită, etc.

Exteriorul...

Teatrului

Vom intra înăuntru

Interiorul teatrului. Cei doi ghizi.

Pe băncile de piatră

Anticii oboseau mai greu decât noi







Părăsim teatrul

La ora indicată de Veronica toți turiștii am fost în autobus și am plecat spre orașul Manavgat, pe teritoriul căruia se află și hotelul nostru.

Ne-am deplasat la o margine a orașului Manavgat, acolo unde se află o mare fabrică de confecții din bumbac. Aceasta are un magazin în care își vinde produsele cu unele reduceri, la anumiți clienți. Membrii excursiei noastre fac parte din privilegiata clientelă. 

Veronica ne-a spus că avem o oră la dispoziție pentru cumpărături, după care vom pleca la un alt obiectiv.

Am însoțit-o pe Betty prin magazin, dar orice bunăvoință are și o limită. În timp ce ea și-a continuat cumpărăturile eu am ieșit afară, în locul amenajat pentru fumat și m-am așezat pe un scaun. Se vedea că vegetația din jurul magazinului a fost afectată de incendiile de păduri din sudul Turciei, care au avut loc în luna august. Chiar și zugrăveala exterioară a magazinului a fost afumată, dar locuitorii din jur, alături de pompieri au luptat cu incendiile și în două săptămâni au reușit să le lichideze. Magazinul este proaspăt zugrăvit și nu se mai vedea prin ce a trecut.

Am revenit în magazin tocmai când Betty plătea cumpărăturile și am ajutat-o să le ducă la autobus. Printre turiști erau și doamne care în Turcia s-au ocupat intens de cumpărături. Ele au spus că prețurile din magazin erau mai mari decât în altă parte, cu toate reducerile care ne-au fost făcute. 

De la magazin am mers să vedem cascada de pe râul Manavgat. Acest râu izvorăște din Munții Taurus  și se varsă în Mediterană, la câțiva kilometri de orașul care-i poartă numele. Încă din antichitate o mare parte din râu este navigabilă.

Cascada se află într-un parc, are lățimea de 40 m și căderea de apă este de vreo 2 m. În parc sunt zeci de tarabe în care se vinde înghețată, delicatese turcești și tot feluri de suveniruri. La multe din ele prețurile sunt negociabile.

Cascada...

Manavgat




După cascadă am mers la autobus și acesta ne-a dus la o fermă care cultivă numai produse biologice, fermă la care am luat masa de prânz.

Masa a fost servită pe o terasă acoperită și s-a început cu un aperitiv specific turcesc, Yeni Raki, o băutură cu aromă de anason, asemănător cu ouzo, de care am mai băut în Grecia. Au urmat mai multe sortimente de mâncăruri turcești, majoritatea pe bază de legume, pe care le-am mâncat în ordinea indicată de Veronica și în final ceva pe bază de carne tocată. Mâncarea a fost hrănitoare și bună la gust, iar masa s-a încheiat cu o bere Efes Pilsener, asta contra cost.

Pe o căldură de peste 30 gr C am pornit cu același autobus spre Side. Acesta este compus din două părți: stațiunea modernă cu plajele și hotelurile sale, considerată cea mai frumoasă de pe coasta de sud a Turciei și rămășițele orașului antic situat pe o peninsulă lungă de 1 km și lată de 400 m.

Orașul antic a fost fondat de coloniști greci în secolul al VII-lea î Hr. A fost un oraș comercial bogat, pe care în anul 333 î Hr Alexandru Macedon îl cucerește fără luptă și lasă acolo o garnizoană macedoneană. După moartea lui Alexandru orașul cade sub controlul generalului său Ptolemeu care devine rege al Egiptului în 305 î Hr.

În secolul al II-lea î Hr. orașul e cucerit de Imperiul Seleucid, un stat elenistic întemeiat de Seleucos, un alt general a lui Alexandru. Și în această perioadă Side rămâne un oraș prosper și devine un important centru cultural. În anul 190 î Hr. o flotă grecească din insula Rodos, ajutată de Roma, învinge flota seleucidă, condusă de celebrul general, fugit din Cartagina, Hanibal.

Side ajunge la culmea prosperității  și devine foarte bogat în secolul I î Hr. când pirații din Cilicia (provincie anatoliană cuprinsă între Munții Taurus, Mediterană și Siria) își stabilesc acolo baza navală și centrul pentru comerțul cu sclavi.

Activitățile acestor pirați nemulțumesc statele din jur și mai ales pe din ce în ce mai puternica Romă. Aceasta îi învinge pe pirați în mai multe rânduri, urmând ca în anul 67 î Hr. generalul roman Pompei să aducă orașul sub controlul muribundei Republici Romane. Urmează imperiul.

În timpul Imperiului Roman, Side continuă să fie un important centru comercial în domeniul uleiului de măsline. Puterea autorităților romane scade în zonă și se reconstituie o nouă flotă care se ocupă cu pirateria și comerțul cu sclavi. Populația orașului crește și din această perioadă datează majoritatea clădirilor ale căror ruine sunt mândria obiectivelor turistice de azi: Templele lui Apollo, Artemis și Dionysos, teatrul comparabil ca mărime cu cel din Aspendos, Agora comercială, Zidurile orașului, Apeductul, etc.

Începând din secolul al III-lea d Hr. Side începe să decadă, în final populația mutându-se treptat la Attalia (actuala Antalya). Pe lângă atacurile arabe asupra orașului, la această decădere au contribuit și cutremurele care au dus la dispariția surselor de apă din împrejurimi.

După 1898 când Creta obține independența față de Imperiul Otoman, numeroși turci cretani s-au stabilit la Side construindu-și case între ruine sau chiar peste ele.

După 1980 turismul ia un impetuos avânt în Turcia, dezvoltându-se stațiunea modernă de la Side. Tot în această perioadă s-au pus în evidență vestigiile orașului antic, care a fost restaurat și transformat cu întreaga peninsulă de 1 km/400 m într-un mare bazar, spre încântarea turiștilor aflați în sudul Antalyei.

În orașul antic circulația autovehiculelor este interzisă, cu excepția celor care aprovizionează magazinele. Autobusul nostru a oprit într-o parcare de la marginea orașului și noi ne-am deplasat în orașul vechi cu un trenuleț cu tractor pe post de locomotivă și patru vagoane adecvate (cum erau pe litoralul românesc în anii 1980).

De la stația trenulețului am parcurs pe jos strada principală a bazarului, numită Liman Caddesi, care duce în port. Aici ne-am urcat pe un vaporaș care ne va duce "în largul Mediteranei", unde vom face o baie. Ieri mă întrebam când voi mai face baie într-o mare caldă și iată că peste o zi a apărut răspunsul.

În timp ce vaporașul ne ducea "în larg", un membru al echipajului, proprietarul unui papagal, ne-a făcut poze, care dovedindu-se foarte reușite, majoritatea excursioniștilor le-am cumpărat de la el.

Pe vaporaș cu papagalul






După vreo jumătate de oră de la ieșirea din port vaporașul s-a oprit și am făcut mult așteptata baie din largul Mediteranei.

Pe vaporaș

Și alți turiști fac baie în larg

Înot!







După ce am terminat baia am ridicat ancora și ne-am îndreptat spre port.

Templul lui Apollo

După debarcare am avut liber o oră, după care ne-am întâlnit în apropierea stației trenulețului.

Cu statuia lui Mustafa Kemal Ataturk

Cadoul lui Betty din Side

În așteptarea trenulețului, grupul s-a retras pe terasa unui restaurant, sorbind sucuri naturale, bune și plăcut răcite.

Trenulețul ne-a dus la parcarea autobusului, care după un timp a început să ne presare pe la hotelurile noastre. Evident că al nostru Sunmelia a fost și astăzi ultimul.

Betty a ieșit ca și ieri la piscină, pentru o baie care să recupereze lipsa ei de la înotul în larg.

Baia de seară

 După masa de seară, 
obosiți și astăzi, ne-am culcat mai devreme.

10 Septembrie. Am ajuns la penultima zi a sejurului, aceia care se termină cu ultima noapte. 

Betty a plecat la piscină înaintea mea, pentru ca eu din balconul camerei de la etajul al V-lea, să o fotografiez în piscină (cum înoată).

Baie de dimineață

Fotografie...

Din balcon...

Fără zoom...

Restul cu zoom


Am mers și eu la piscină și am înotat de trei ori, cam câte o oră, până am plecat la masă.

Cristian ne-a anunțat că autobusul care face transferul de la hotel la aeroport va veni mâine la ora 4 și 30 PM.

Pe la ora 4 PM am revenit la piscină, unde am făcut baie, am stat la soare, apoi la umbră, asta în două reprize cu durata de o oră fiecare.

După cină am mers din nou pe insulă unde se însera în timp ce noi sorbeam alene din câte un Mojito.

Am dat un tur prin parcurile complexului, am mai stat pe balcon și ne-am culcat cam pe la miezul nopții când muzica s-a oprit.

11 Septembrie. După micul dejun am venit în cameră și am împachetat. Ne-am dus apoi la piscină, am făcut baie și pe la ora 11 am revenit în cameră și am finalizat împachetarea. 

Am mers la recepție unde am predat cartelele de prosoape, cartela de deschidere a ușii și am plătit internetul și seiful. Am depus bagajele în camera de depozitare și liberi precum unele păsări celeste am mers la ultima masă de prânz.

Am venit la bar unde am băut câte o cafea turcească, după care am hotărât să mergem pentru ultima oară pe plaja hotelului, de la mare. Din nou am văzut cum se sparg valurile și nici acum nu am fi putut face baie aici.

Am revenit la bar și am mai băut câte un pepsi. Pentru că se apropia ora transferului, am mers înafara hotelului să așteptăm autobusul.

La plecare...

În fața hotelului

La revedere, Sunmelia! 

Când a sosit autobusul, șoferul ne-a pus geamantanele în portbagaj și am pornit spre Antalya. La următorul hotel, unde am oprit, am luat cuplul de clujeni cu fetița, cei cu care am venit acum o săptămână. Am mai luat vreo alte trei cupluri și după două ore am ajuns la Aeroportul din Antalya.

Am făcut, pe rând check-in-ul, controlul de securitate, controlul de frontieră și ne aflam la poarte de îmbarcare. 
Pe aeroportul...

Din Antalya

Așteptăm îmbarcarea

Ne-am îmbarcat numai în momentul în care ar fi trebuit să decolăm. 

Avionul de Cluj

Așteptăm...

Am decolat cu o întârziere de o jumătate de oră, pe care piloții nu au reușit să o reducă până la Cluj.

Am făcut controlul de frontieră, am ridicat valizele și l-am sunat pe Dany, care ne-a luat în mașină și ne-a dus la Dej.

Am fost acasă pe la ora 0 și 30, am mâncat, am despachetat și apoi ne-am culcat.

12 Septembrie. Pe la ora 9 am vizitat curtea și grădina.

Și aici e vară, dar numai astronomică

Cu asta s-au sfârșit vacanțele noastre de vară!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu