duminică, martie 08, 2015

Hurghada Egipt 2021

 Oraș: Hunghrada

Coordonate geografice: 27g15m58s N;  33g48m18s E

Țara: Egipt

Populația: 261700 locuitori (2012)

Data Sejur: 12.06-19.06 2021

Locuința: Hotel Sea Star Beau Rivage


12 Iunie. Pe la sfârșitul lunii mai am început să caut un sejur de o săptămână la Hurghada în Egipt. Am apelat la agenția Paralela 45  și în urma analizării ofertei am propus familiei Timar (Rodi și Ghiță) să ne însoțească. După deliberări au fost de acord și în 12 iunie urmează să plecăm în Egipt cu o cursă charter din Cluj

În acea dimineață, în jurul orei 4 a sosit Dani cu mașina, am încărcat bagajele și am plecat spre Aeroportul din Cluj. După declanșarea pandemiei COVID-19 nu am mai fost pe vreun aeroport de mai bine de un an și jumătate.

După trei sferturi de ceas ne-am instalat la coada de predare a bagajelor. Spre Hurghada plecau două avioane din Cluj, unul la 6 și al nostru la 8. 

Liberi, fără bagaje de cabină ne-am îndreptat spre controlul de securitate, când tocmai a apărut familia Timar.

 În premieră ne vom îmbarca de la o poartă nou construită, care se află la etaj. A fost dată în folosință în perioada în care noi nu am mai avut contact cu aeroportul.

Pe aeroport

La sala de la etaj

Mascați așteptăm îmbarcarea

Au sosit și Timarii la poartă și timpul a trecut încet- încet, până a sosit momentul îmbarcării. Am coborât  și autobusele ne-au dus la avionul Tarom cu numele de Deva.

Am ocupat locurile și am așteptat decolarea.

În avion

Mascați

Pe tot timpul

Călătoriei

Tipul avionului
Zborul a durat trei ore și jumătate și nu s-a întâmplat absolut nimic deosebit.
Când a început coborârea am văzut orașul și ținutul arid din jur.

Coborâm

Spre Aeroportul din Hurghada

După aterizare am părăsit avionul și la fel ca la Cluj am mers în aeroport cu autobusele.

În aeroport am fost opriți de vreo trei ori. Întâi pentru a completa fiecare câte o declarație de vamă. Apoi pentru a achita costul vizei turistice de 25$ și ștampilarea acesteia în pașaport. A treia oară am fost controlați dacă posedăm viza turistică egipteană. 

Viza turistică

Egipteană

Am mers apoi și am așteptat să ne vină bagajele. Cu ele am ieșit din aeroport și doi localnici, angajați ai firmei Paralela 45, ne-au condus la autocarele care ne vor transfera la hoteluri. Un termometru indica afară 38 de grade.

În autocarul care mergea la hotelul Sea Star Beau Rivage eram numai șapte pasageri, care ne lăfăiam pe scaunele comode și eram protejați de căldură datorită aerului condiționat care discret, sufla în mod continuu.

Hurghada a fost un sat de pescari situat pe malul Mării Roșii. Din anii 1980 a început în regiune să se dezvolte turismul, la început mai timid, apoi după 1990 dezvoltarea a fost explozivă. Astăzi sunt peste 200 de hoteluri, de la unități modeste de cazare de două stele, până la mari proprietăți de lux, care acum sunt majoritare. Aproape două milioane de turiști au fost aici în fiecare an, începând din 2008. Stațiunea se întinde pe 40 km de-a lungul litoralului și la ultimul recensământ din 2012 avea peste un sfert de milion de locuitori. Mai mult de trei sferturi dintre ei muncesc în sfera turismului. 

Pe tot traseul de 10 km, dintre aeroport și hotel majoritatea clădirilor sunt în construcție, orașul părând un imens șantier.

Ajunși la hotel, cei doi angajați de la Paralela 45 ne-au luat bagajele și le-au dus în hol. Noi, cum este aici obiceiul, i-am răsplătit cu câte un dolar pentru munca prestată. Ei s-au oferit să vorbească la recepție să ne dea camere mai bune, lucru pentru care au pretins 5$. Noi i-m dat și după un timp a venit însuși recepționerul care ne-a luat actele și ne-a spus că peste aproximativ jumătate de oră vom fi cazați. Tot el ne-a pus fiecăruia pe mână o brățară de plastic care dovedea că suntem clienți ai hotelului cu statutul de all inclusive. Asta presupune accesul în complexul hotelier, restaurante, baruri, la cele trei mese plus gustarea de după-amiază, la ceai și cafea, la bere, la toate băuturile răcoritoare locale și precis mai suntem beneficiarii a numeroase alte drepturi pe care eu nici măcar nu le cunosc.

 Unul din cei doi angajați ne-a propus să cumpărăm de la el excursii în împrejurimi. Am discutat și în final am cumpărat trei astfel de excursii: una pe insula Mahdya, din Marea Roșie, a doua un tur al orașului Hurghada cu vizitarea unor importante obiective turistice și a treia, o croazieră cu o navă cu cala transparentă, prin care vom vedea fauna subacvatică din respectivul loc al a Mării Roșii.

În holul hotelului

Ceva a căzut pe acoperiș

Doamnele completează


Cei doi angajați ne-au anunțat că ne putem caza în două camere de la etajul al cincilea cu o priveliște foarte frumoasă. Ei au luat bagajele și le-au dus sus cu un lift care pleca din exterior. Noi am urcat la etajul al V-lea cu un lift japonez de șase persoane, care din cauza pandemiei putea fi utilizat numai de două.

Am ajuns pe un coridor cu multe ferestre care alternau cu spații libere, prin care se vedea Marea Roșie.

Pe coridor

În dreapta Marea Roșie

În fața camerei 516

Ușa camerei se deschidea cu un card care după intrare se pune într-o fantă și astfel se cuplează curentul electric. După ușă era un coridor de vreo doi metri. În dreapta erau dulapurile pentru haine și frigiderul, iar în stânga baia, prevăzută cu un wc, o chiuvetă cu oglindă și o vană cu duș. Pe peretele din stânga erau două paturi mari și înalte, cu respectivele noptiere și un fotoliu, iar pe peretele din dreapta, un birou și televizorul.

Timarii aveau camera lângă a noastră și puteam comunica cu ei prin telefoanele cu care erau dotate camerele.

Am mers împreună cu ei la masă. Fiecare client își alege mâncarea preferată din numeroasele feluri expuse, o duce la masă și dacă poate, o mănâncă. Dacă nu, își alege alta.

După masă am revenit în cameră să completăm somnul, puțin prestat în noaptea precedentă.

După ora 17 am ieșit în complexul hotelier și ne-am interesat de apă minerală gazoasă. Am aflat că se poate găsi la bar. Barmanul a zis că putem lua apa și alte băuturi prevăzute în statutul nostru de all inclusive, gratuit la pahar, dar la sticlă trebuie plătit. O sticlă de un litru de apă gazoasă costă 6$. Ne având încotro am luat o sticlă la acest preț exorbitant. Apa de la baie este nepotabilă, legal recunoscut, iar cea de la restaurant, am constatat eu că este nepotabilă de fapt.

Am ieșit în parcul complexului hotelier, am trecut pe lângă cele două piscine și ne-am dus apoi vreo 200 de metri până la plaja de la mare a hotelului. Fiind ora șase și jumătate a început să se însereze și la șapte era deja noapte.

Împreună cu Timarii am fost la cină, unde din nou puteai alege din numeroasele feluri expuse. Mâncarea era în totalitate necondimentată și cu toate că pe masă se afla sare și piper, o mâncare bună trebuie condimentată în timpul gătirii (Teofil). În tot sejurul nostru aici pot spune că mâncarea a fost multă și proastă, făcută pentru oameni fără cerul gurii. Predomina puiul și peștele, foarte puțin vita și ce m-a mirat nu am găsit mâncare de oaie. Porcul bineînțeles, lipsea cu desăvârșire!

După cină ne-am plimbat cu Timarii prin parc într-o atmosferă caldă și foarte plăcută. 

Plimbare nocturnă

Pe la ora 10 seara ne-am retras în cameră. Am stat un timp pe balcon admirând priveliștea nocturnă și stelele de pe cerul senin al Africii. Este a doua oară când ne aflăm pe acest continent, prima dată am fost în Tunisia în 2008.

13 Iunie. M-am trezit pentru un moment la ora 4 și 15 și am văzut că afară era ziuă. Imediat după ora 7 am ieșit pe balcon și am constatat că într-adevăr priveliștea era grozavă. Jos erau cele două piscine, înconjurate de palmieri, flori și spații verzi, iar în depărtare marea de o culoare albastră-verzuie.

Vedere de pe balcon

O piscină și Marea Roșie


Betty pe balcon

Și eu pe balcon




Când am fost gata am plecat la micul dejun urmând să rezervăm o masă și pentru Timari.

În restaurant

La micul dejun

Am revenit în cameră și ne-am pregătit pentru excursia pe Insula Mahmya. Am coborât la ora 8 și 30 și în hol ne aștepta ghidul. I-am plătit 2,5 $ de persoană, o taxă ce permite intrarea în rezervația naturală.
Împreună cu Timarii am urcat într-un microbus care ne-a dus în portul de agrement. Și aici i-am dat câte un dolar șoferului Ahmed.
Noi am rămas cu ghidul Ismail, ne-am așezat la o masă sub o umbelă și am așteptat să vină vaporașul.
Pe vaporaș tineretul s-a înghesuit pe puntea superioară. Noi, fiind cei mai în vârstă din grup am intrat în cabina interioară și uneori mai ieșeam pe punte. Drumul până la insulă a durat aproximativ o oră, pe o mare superbă care avea o splendidă culoare albastru-turcoaz.

Pe Marea Roșie

Care de fapt este albastră-turcoaz




Numele vaporașului

Navigăm pe lângă țărm

Cu un domn din București

Cu tineri din Maghreb 

 Maghreb este o pasăre sfântă. Trupul ei este Algeria, aripa sa dreaptă Tunisia, iar cea stângă, Marocul.

Ajunși în apropierea insulei a trebuit să părăsim vaporașul pentru că apa era foarte mică. Am trecut într-o barcă care ne-a dus până pe insulă. 

Fiecărei familii ni s-a repartizat pe plajă câte o umbrelă (din papură) și câte două șezlonguri. Ismail ne-a anunțat că pe la ora 1 și 30 (PM) va veni și ne va duce la terasa unde vom lua prânzul.

Ne-am echipat pentru plajă, ne-am uns cu cremă protectoare și după vreo 10 minute am intrat în apa călduță a mării. Apa nu este adâncă, iar nisipul plajei este foarte fin.

Rezidența de pe insulă


Cu marea în fundal


Noi și Timarii


După ce am stat aproape un ceas în apă, am ieșit la soare și am stat așa cât am rezistat. Am mutat apoi șezlongul la umbra umbrelei și iar am stat până ni s-au uscat slipurile. Am repetat apoi; din nou o oră în apă, stat pe șezlong la soare, stat pe șezlong la umbră.

Am fost invitați să mergem cu un vaporaș să facem scufundări, într-un loc cu apă adâncă unde existau corali. De obicei scufundările se fac contra cost, dar astăzi (nu știu din ce cauză) sunt gratuite. Ne-a părut rău, dar a trebuit să refuzăm. Nici calul nu învață la bătrânețe să tragă!

 Pe când s-au uscat, din nou, costumele de baie a venit Ismail și împreună am mers la restaurantul aflat în spatele plajei, pe un loc mai înalt. Era un local plimbă-tava și ne-am ales ceva mâncare de pui și pește. La sfârșit ne-am servit de la un dozator cu coca-cola rece.

De pe terasa restaurantului

Vedere de sus, deasupra restaurantului

În depărtare se fac scufundări

Mă hodihnesc


Cu amforele antice




Am revenit la șezlonguri și am repetat a treia oară fazele scăldatului. Acum am stat mai mult pe șezlong la umbră.

Când eram sătui de făcut baie și plajă doamnele au intrat în apă și au stat acolo la povești mai mult de o oră.

Poveștile femeilor

Nu se sfârșesc niciodată





Umbrele înserării



Pe la ora 5 (PM) a venit Ismail și împreună ne-am dus la bărci. După ce au venit toți turiștii am urcat în bărci și ne-am dus la vaporașe. 

Vaporașele au plecat spre Hurghada, când din mare au început să sară doi delfini. Toate vaporașele au înconjurat locul și au oprit, pentru ca pasagerii să poată urmări spectacolul.

Nu i-am prins

În cadru pe delfini

În portul de agrement se afla microbusul lui Ahmed care ne-a depus la hotel când era deja întuneric. 

L-am felicitat pe Ismail pentru orașul său care este un mare șantier. Ne-a spus că nu este tocmai așa. Pandemia a secătuit fondurile, banii s-au terminat și la toate construcțiile începute nu se mai lucrează de mai bine de un an. Toți lucrătorii din branșă simt din belșug vremurile grele.

Am fost la cină, am stat pe terasă la o băutură răcoritoare locală și apoi ne-am plimbat prin parcul complexului hotelier.

Ne-am culcat ceva mai devreme, obosiți după efortul cu excursia pe insulă.

14 Iunie. După ce ne-am trezit, ne-am făcut toaleta de dimineață și am plecat la micul dejun împreună cu Timarii. De aici ei au plecat direct la mare, pe plaja hotelului. Noi am revenit la cameră, ne-am echipat și ne-am dus apoi la plajă. 

Pe coridor l-am întâlnit pe băiatul care ne curăță camera, care ne-a spus că știa că vom veni sâmbătă și cu două zile înainte a tot pregătit-o. I-am mulțumit și apoi ne-am gândit la cei cărora le-am dat 5$ pentru o cameră bună! Camera ne-a fost repartizată nouă încă de joi sau vineri!

Pe plajă Rodi ne-a rezervat două șezlonguri și o umbrelă, a sosit băiatul responsabil cu aceasta care ne-a întins prosoapele pe șezlonguri și l-am răsplătit, de data asta cu 1 euro, pentru că dolarii mărunți i-am terminat.

Împreună cu Ghiță am intrat în mare. Nisipul de pe plajă avea o granulație destul de mare, se găseau în el pietricele de mărimea oului de porumbel, care te gâdilau dureros la talpă. Nisipul de sub apa mării era acoperit cu un strat de nămol în care deasemenea se găseau pietricele mai mici sau mai mari, care creau și ele disconfort tălpilor noastre. Apa era foarte mică. După ce am înaintat vreo 40 m ea ajungea până la genunchi și nu avea deloc de gând să crească. Neavând ce să-i fac m-am pus și am înotat pe spate. Incomparabil mai bună a fost plaja de ieri de pe insulă! După un sfert de oră am ieșit la șezlonguri. Am stat la soare dar și la umbră, pentru că anul acesta, aici am făcut pentru prima oară plajă.

La plajă

Pe șezlong

În continuare șederea noastră pe plajă a avut una din proprietățile unui șir convergent: era monotonă și mărginită

Dar a venit și momentul care a însuflețit situația! A apărut pe plajă arabul cu cămila! Arabul era un tânăr slab, îmbrăcat într-o haină specific-arăbească neagră, iar cămila era un dromader mascul cu numele Max, care era tatuat pe crupa sa.

Contra a 10 $ clientul putea face o plimbare pe cămilă, de-a lungul plajei, în timp ce aparținătorii lui îl puteau fotografia sau filma. Dresat, dromaderul se așeza cu burta pe pământ, clientul se urca pe el, animalul se ridica în picioare și tânărul arab conducea echipajul la plimbare.

Prima clientă a fost Rodi. S-a urcat pe dromader, parcurgând toate etapele descrise de mine mai sus, în timp ce Ghiță filma. 

Rodica Timar pe dromader 

Ghiță filmează

Abia mai târziu și-a dat seama că aparatul s-a blocat și nu a filmat nimic. Noroc că am făcut eu, așa în joacă, câteva fotografii și două filmulețe!

I-a venit apoi rândul lui Betty pentru plimbarea pe cămilă.

Betty pe dromader



Salută publicul

După ce s-a urcat, cămila s-a ridicat în trei etape și toți au pornit la plimbare. Au parcurs vreo sută de metri, în timp ce eu filmam cu transfocatorul. Am filmat și ridicarea și coborârea dromaderului, dar filmele nu le pot pune aici.

Amuzați am mers și am luat câte o bere, singura băutură care se putea folosi din cele cu care ne dotează statutul nostru all inclusive.

Am luat masa de prânz, după care ne-am petrecut după-amiaza jucând sudoku. Mai târziu Betty s-a dus la mare, unde i-a găsit pe Timari. Eu am ieșit la piscină, am înotat în apa de 1,70 m și după ce m-am uscat am urcat în cameră.

Toți patru am fost la cină, și apoi am stat pe terasă.

La o apă minerală gazoasă

Pe terasă

Am mai ascultat muzică de pe balcon și mai târziu ne-am culcat.

15 Iunie. Am fost toți patru la micul dejun. Timarii s-au dus de acolo direct la mare, Betty după ce a fost în cameră i-a urmat, iar eu am coborât la piscină.

Chiar la deschiderea restaurantului, la ora 1 (PM) am luat prânzul, pentru că la ora 2 vom merge în excursia numită Turul Hurghadei.

La ora 2 ne aflam în hol, dar microbusul cu excursia a venit numai după vreo trei sferturi de ceas.
Primul obiectiv vizitat a fost Catedrala Coptă din Piața El Dahar.

Copții sunt locuitorii creștini ai Egiptului, fiind descendenți ai egiptenilor care au acceptat religia creștină începând cu secolul I dHr. Întemeietorul Bisericii Copte este Sfântul Marcu Evanghelistul care a ajuns în Alexandria în timpul împăratului roman Claudius. El a fost ucis ca martir creștin tot la Alexandria în timpul împăratului roman, de tristă amintire, Nero , care a domnit între anii 37-68 dHR. 

În secolul al III-lea dHr creștinismul era deja religia predominantă în Egipt.

În anul 641 arabii cuceresc Egiptul și impun creștinilor impozite foarte mari. Cei care se convertesc la islam sunt scutiți de plata acestora. Totuși convertirea este lentă, astfel că în secolul al XIV-lea copții încă reprezentau majoritatea populației egiptene.

Astăzi   cu ceva peste 10% din populația țării sunt copți. Unele surse spun că ar fi până la aproape 20%.

 Religia coptă este prezentă și în alte țări cum ar fi Statele Unite și Australia

Biserica coptă este autocefală și are propriul papă. Primul a fost Sfântul Marcu și actualul, Teodor al II-lea  este al 118-lea de la înființarea bisericii.

Catedrala coptă din Hurghada este o clădire impresionantă, dată în folosință în 2011. Interiorul ei este luminos, are ferestre mari, tavane înalte și este pictată în culori deschise. Intrarea în biserică este gratuită.

Catedrala coptă din Hurghada


În interiorul catedralei











Păcat că însoțitorul nostru nu era ghid profesionist. Atunci ar fi putut să ne spună lucruri deosebit de interesante despre biserica și religia coptă. El era de religie musulmană și ne-a spus că în Egipt un bărbat poate avea patru femei. Întrebat de noi a spus că el însă nu are niciuna. Slăbuț personaj!

Ne-am urcat din nou în microbus și ne-am dus să vizităm un acvariu din oraș. Nu este vorba de Marele Acvariu din Hunghrada, unde se poate vedea o bună parte din fauna Mării Roșii. Este un acvariu mai vechi și mai mic care prezintă în general pești într-un mediu asemănător cu mediul lor natural.

Pești







De la acvariu microbusul ne-a dus la Portul de Agrement (Marina Hurghada). I-am admirat apa frumoasă, aleile curate și iahturile parcate, multe dintre ele păreau destul de noi și foarte elegante.

În port




Sunt noi și elegante



Ghidul probabil se grăbea și voia să scoată întârzierea, așa că din port am plecat destul de repede pe jos până la Marea Moschee El Mina (în arabă El Mina Masjid).
Moscheea a fost deschisă în 2012 și construcția ei a costat peste 200 de milioane de lire egiptene. Este cea mai mare moschee și în același timp cea mai mare clădire din Hurghada.
Ghidul a spus că moscheea se vizita tot gratuit înainte de pandemie, dar acum nu se mai poate vizita, pentru siguranța sanitară a eventualilor doritori.

Noi am vizitat-o în mod sumar pe dinafară.

















Ne-am urcat din nou în microbus și acesta ne-a dus la un fel de drogherie, unde patroana era rusoaică din Petersburg. A fost foarte încântată când i-am spus cât de mult ne-a plăcut orașul ei natal în primăvara lui 2019.

A prezentat clienților diferite parfumuri arăbești, uleioase și creme medicinale naturiste rusești, bune, vorba bunicii mele (Baba), la tăte cele!

La sfârșitul excursiei am fost într-un magazin modern, cu etaj, un fel de mall, de unde Betty a cumpărat cu cardul mai multe suveniruri.

Înainte de a trece cele patru ore afectate excursiei noastre ne-am întors cu microbusul la hotel.

Am fost la cină și după o scurtă plimbare am urcat în cameră și ne-am culcat.

16 Iunie. Ne-am dus mai târziu la micul dejun pentru că numai la ora 9 vom merge în ultima noastră excursie: Croaziera pe Marea Roșie în Nava cu Cala Transparentă.

Imediat după ora 9 a sosit autobusul, destul de plin, cu excursioniști de la alte hoteluri. Ne-am urcat și noi în el și ne-a dus în Portul de Agrement, acolo unde am fost și ieri. 

Spre Portul de Agrement

Marina Hurghada

Am fost predați în grija unui individ care ne-a dus pe navă. Fiecare a ocupat loc pe un scaun fixat în punte, care se putea roti în jurul axei 360 gr.

Pe nava cu cală transparentă


Erau aici vreo 10 indivizi în uniformă, care nu făceau nimic, dar aveau un singur scop final și anume de a încasa câte un dolar de la fiecare turist.

Nava s-a desprins de la debarcader și am navigat la vreo 200 m, paralel cu țărmul, timp de o jumătate de oră.









Ajunși la locul potrivit, ales de căpitan, nava a ancorat și am fost invitați să coborâm în cală. Printr-un sistem de ferestre se putea vedea partea subacvatică a mării. Am văzut floră și faună marină, plante și pești în general.

Pasagerii

Au coborât

În cală





În cala

Transparentă

Urmărind

Flora și fauna subacvatică

După vreo 20 de minute am revenit pe punte și începea o nouă etapă a excursiei: baie în largul mării.

 Etapa aceasta a fost întotdeauna foarte îndrăgită de mine și îmi amintesc cu drag băile pe care le-am luat în largul Cretei, Tunisiei, Corsicii și ultima în largul Maltei. Nevastă-mea a decis că a fost destul, la vârsta mea se poate trăi și fără baie în largul mării, cu săritură de pe punte în apă și revenirea cu greu pe navă, prin scara care întotdeauna te taie la tălpi.

După ce înotătorii au revenit pe navă ne-am pus în mișcare și am navigat spre port.

Marea moschee

El Mina Masjid, văzută din larg

În port ne aștepta omul nostru care ne-a condus la autobus. Autobusul a lăsat, pe rând, pasagerii la hotelurile lor. Cei de la hotelul nostru am fost ultimii.

Am fost și am luat masa de prânz, după care m-am dus în cameră și m-am culcat. Nu am ieșit decât seara la cină.

Vedere de pe balcon: piscina și marea

Aceeași piscină, dar noaptea

 17 Iunie. Ne-am trezit ceva mai devreme și am hotărât ca înainte de micul dejun să ne odihnim.

După micul dejun ne-am dus la piscină. Piscina avea peste tot adâncimea de 170 cm, fapt care făcea să fie puțin frecventată; numai de înotători. Apa era caldă și curată, dar Betty nefiind înotătoare nu prea beneficia de calitățile piscinei,

Eu am intrat de două ori în apă, stând aproape o oră de fiecare dată. Întors pe șezlong am stat la soare cât timp am rezistat, apoi am mutat șezlongul sub umbra umbrelei. Betty a stat mai mult pe șezlong la umbră.

Singur în piscină

Asta da distanțare fizică!

Balconul nostru: la ultimul etaj deasupra umbrelei

Pe la ora 12 am revenit în cameră și mai târziu ne-am dus la masa de prânz împreună cu Timarii.

După masă numai Betty a mers cu Timarii la mare, iar spre seară au ieșit toți trei la niște magazine din împrejurimile hotelului.

A urmat cina, terasa și plimbarea cvasi nocturnă prin parc.

18 Iunie. Este practic ultima zi a vacanței din Egipt. Am ales tot piscina de ieri și tot ca ieri am intrat în apă de două ori. Betty a intrat și ea, dar în cealaltă piscină care avea o porțiune cu adâncimea mai decentă, adică de 150 cm.
La piscină


Când la soare, când la umbră

Acum la umbră

După ora 11 eu m-am retras în cameră și Betty, împreună cu Rodica vor participa la ora de gimnastică acvatică care se va ține în porțiunea mai puțin adâncă a celei de-a doua piscine.

Gimnastica

Acvatică

După amiază eu am rămas în cameră, în timp ce doamnele au mai fost la cumpărături în vecinătatea hotelului.

Am fost la ultima cină și la ultima plimbare nocturnă în complexul hotelului din Hunghrada.
 
19 Iunie. După micul dejun au venit cei doi angajați din prima zi, care ne-au luat bagajele și au spus că ne așteaptă în hol.

Din hol, împreună cu Timarii și cu cele trei doamne din prima zi, ne-am urcat în microbus și am plecat spre aeroport.

Am parcurs cei 10 km prin debandada în care se circulă, fără a părea că se respectă vreo regulă.

Cu greu am ajuns înăuntru în aeroport, unde primul lucru care trebuie făcut este să mergem și să ne învelim bagajele de cală într-o plasă de plastic, contra 5 euro, lucru obligatoriu înainte de a face checkingul.

Am predat bagajele și apoi am completat fiecare o declarație de vamă (sau așa ceva).

Completăm

Până am trecut spre poarta de îmbarcare am fost controlați sever de două ori, inclusiv cu descurelare, descălțare și control corporal.

Am ajuns în zona magazinelor și doamnele din nou au pornit la cumpărături.

Trecuți de controalele de securitate

Doamnele

Sunt

La cumpărături

Pe la magazinele 

Din aeroport

La poartă am luat loc și am așteptat îmbarcarea.





La momentul potrivit am mers la autobusele care ne-au dus la avionul TAROM cu numele de Timișoara, de astă dată.

Ne-am ocupat locurile și am așteptat decolarea.

Suntem în avion

Familia Timar

În fața noastră

Am decolat și după trei ore și jumătate am aterizat cu bine la Cluj.

Am decolat

În avion


Din nou autobusele ne-au dus de la avion la aeroport. 

După controlul pașapoartelor am mers la bagaje. Misiunea de recuperare a bagajelor s-a desfășurat foarte greu din cauza plaselor din plastic în care erau învelite și astfel făceau să nu vedem semnele particulare după care să recunoaștem valizele.

L-am întâlnit pe Dani care în mai puțin de o oră ne-a dus acasă. Aici nenea Karcsi ne-a lăsat pe masă un buchet de trandafiri din grădina noastră, în semn de bun venit acasă.

Florile de la nenea Karcsi

În sejurul nostru la Hurghada lucrul cel mai dezagreabil a fost calitatea mâncării și a apei de băut. Aceasta mi-a provocat începând dintr-a treia zi un serios disconfort (diaree), care a întunecat toată imaginea mea despre Egiptul modern. Asta nu mi s-a întâmplat numai mie ci și altor exploratori celebri ai Africii. Îl dau exemplu numai pe David Livingstone, care cum pășea pe continent era predispus disconfortului relatat de mine mai sus.

Destul de jenant a fost și faptul că egiptenii pretindeau bacșiș și pentru servicii minime sau inexistente.

Sper însă că părțile plăcute ale sejurului în Egipt le vor depăși, în memoria mea,  pe cele neplăcute și cu toate că am fost la porțile orientului, cred că într-un viitor mai îndepărtat m-aș mai duce în țara-n care dorm de veacuri bătrânii faraoni...Poate atunci într-o croazieră pe Nil care să includă și piramidele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu