Astăzi ar fi trebuit să părăsim hotelul la ora 12 şi să fim transportaţi la aeroport la ora şase jumate seara. Dar astăzi este o zi deosebită, din care cauză am mai pierdut efectiv opt ore din vacanţă.
Între anii 1700-1713 a avut loc Războiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei. În urma morţii fără moştenitor al ultimului rege spaniol din casa de Habsburg, au apărut doi pretendenţi la tron.
Arhiducele Carol, susţinut de Sfântul Imperiu Roman, Marea Britanie şi Tările de Jos şi Filip de Anjou (nepotul lui Ludovic al XIV-lea), susţinut de o parte din spanioli, de Franţa şi de Bavaria.
În 1713 ultimul a obţinut tronul Spaniei şi a domnit ca rege sub numele de Filip al V-lea. Provincia Catalonia nu l-a recunoscut şi Filip a asediat Barcelona, care s-a apărat eroic, dar a căzut la data de 11 sepembrie 1714.
Din 1886 această zi este dedicată comemorării soldaţilor cataloni, căzuţi în timpul asediului. A fost sărbătorită până a venit la putere generalul Franco, în timpul regimului său comemorarea ei fiind numai clandestină.
După 1980, 11 septembrie devine oficial Ziua Naţională a Cataloniei, numită mai simplu La Diada.
După anul 2000 mai multe entităţi civile, sociale şi culturale revendică independenţa Cataloniei.
Separatismul Catalan este un curent politic care susţine independenţa Cataloniei faţă de Spania şi integrarea ei liberă şi directă în Uniunea Europeană.
În această zi, cînd se împlinesc 299 de ani de la căderea Barcelonei, Separatiştii au organizat un lanţ uman pe şoselele catalane, care va fi, susţin ei, în lungime de aproape 400 de kilometri.
Aceasta a determinat agenţia Paralela 45 să ne ducă la aeroport la ora 10, înainte de blocarea drumurilor naţionale.
Am coborât la autobus tocmai când a început o ploaie rece de toamnă. Ploaia a continuat şi când am ajuns la Aeroportul din Barcelona.
Aici am stat de la ora 11 până pe la ora 20 când s-a făcut check-in-ul pentru avionul nostru de Cluj.
În situaţia noastră mai erau şi alţi turişti, aşa că aeroportul era foarte plin. Am găsit cu greu o masă la un restaurant cu autoservire din incintă şi instalaţi acolo, din când în când mai luam câte ceva.
Pe Aeroportul... |
Din Barcelona. |
Ne-am îmbarcat în avion aproximativ la ora când ar fi trebuit să decolăm, din cauza întârzierii cursei Cluj-Barcelona.
Avionul a fost plin, neexistând nici un loc liber. Avionul a decolat într-un târziu şi fetele de la Wizz Air au început defilarea cu obiectele din cărucioare, destinate pasagerilor, bineînţeles contra cost.
Profitând de faptul că Betty dormea, i-am spus unei însoţitoare de zbor să-mi aducă un parfum, în mod foarte discret, pentru că vreau să fie o surpriză. L-a adus şi l-a vârât în geanta mea deschisă, pusă la îndemâna ei. Sper că a priceput că surpriza va fi pentru nevastă-mea şi nu pentru alta, eventual mai tânără.
Am aterizat la Cluj, după miezul nopţii, cu o întârziere de numai 15 minute, piloţii reuşind să mai reducă din ea.
Am trecut de controlul vamal, am ridicat bagajele şi afară l-am întâlnit pe Adi, care ne aştepta cu maşina.
Peste mai puţin de o oră am fost acasă şi am sărbătorit întoarcerea cu bine din vacanţă.
Înainte de a mânca, am plasat în baie, la loc vizibil cadoul pentru nevastă. Deşi a intrat acolo de mai multe ori, nu l-a descoperit. Presupun că din cauza oboselii!
Cadoul meu pentru nevastă. |
Sare în ochi... |
Dar este remarcat cu întârziere. |
În sfârşit şi-a descoperit şi nevastă-mea cadoul şi abia atunci a început adevărata sărbătorire.
Dimineaţa, mai târziu, am vizitat curtea şi grădina, rămase o săptămână fără noi.
Întorşi... |
Acasă. |
Ce frumoase vremuri, Timarilor!
RăspundețiȘtergere