joi, septembrie 05, 2013

Santa Susanna Joi

Deşi ne-am culcat târziu, ne-am trezit amândoi în jurul orei şase. Am dat draperia la o parte şi am deschis uşa de la balcon. Întâi au apărut zorii zilei de joi, apoi s-a luminat încetul cu încetul şi a început să se vadă marea. Între hotel şi mare se aflau cele două piscine, albastre, strălucind de curăţenie şi încântând ochiul cu arhitectura lor bine studiată, concepută şi executată de specialişti în domeniu.

Vedere de pe balcon.

Înainte de răsăritul soarelui.
 Am detectat mişcare şi pe balconul familiei Timar, încântaţi şi ei de privelişte. Am decis ca la ora 8 să coborâm împreună la micul dejun. Între timp câte un locatar, încă somnoros, îşi ocupa cu prosoape locuri pe şezlongurile din jurul piscinei. Pe noi însă ne interesa numai marea.

Intrarea în restaurant se făcea prin curte. Un om al hotelului ne-a condus la masă şi apoi ne-am servit personal. Era bufet suedez şi-ţi puteai alege feluri de mâncare din bucătăria internaţională, cred eu că, de ordinul sutelor. De la mâncare sută la sută vegetariană şi până la cele mai grase fripturi, se găseau expuse în rafturi. Majoritatea felurilor erau gătite cu ulei de măsline. Unele mâncări erau reci, dar cele mai multe erau calde. Se gătea chiar şi în faţa noastră şi când mâncarea era gata, la cerere, bucătarul ţi-o punea în farfurie.

Eu mi-am ales un modest mic dejun pe bază de ouă, o friptură mică, dar foarte gustoasă de porc şi o mâncare de peşte. Deşi existau şi alte feluri, unele foarte apetisante, nu am avut curajul să combat în continuare. Betty şi familia Timar au mâncat mai mult şi mai variat, inclusiv fructe şi prăjituri.

De la masă am mers din nou în camere să ne schimbăm îmbrăcămintea decentă, de la micul dejun, cu cea de plajă.

Citind comentariile pe internet, încă de când eram în California, despre hotelul nostru, zicea un individ că plaja este cu pietriş şi necesită pantofi speciali pentru a călca pe ea şi a face baie în mare. Mi-am cumpărat atunci dintr-un Mall din San Jose o pereche de pantofi pentru umblat şi înotat în zonele cu corali. Echipându-mă pentru plajă mi-am încălţat aceşti pantofi.

Pregătiţi...

Pentru...

Primul contact...

Cu marea.
Am coborât din hotel, am traversat spaţiul piscinelor şi ajungând pe plajă am constatat că era un nisip de mărime medie, care nu jena talpa piciorului. La fel era şi nisipul de pe fundul accesibil al mării. Pantofii speciali i-am cumpărat şi transportat atâtea mii de kilometri degeaba. Am adresat lozinci, cu voce tare, individului de pe internet şi mai ales mamei lui (poate nevinovată), pentru informaţia falsă accesată. Toţi ceilalţi trei au fost totalmente de acord cu mine. Pe viitor aveam să constat că mai erau şi alte falsuri în comentariul său (cozile imense de la masă, obrăznicia personalului care se ocupa de siguranţa hotelului şi chiar percheziţia, pentru a nu aduce băuturi în incintă, înafara celor cumpărate din complex). 

Am intrat în apă şi aceasta era splendidă. În primul rând era caldă. Mult mai caldă decât pe Costa del Sol ( la Fuengirola sau Torremolinos) sau în insula Mallorca (la Cala d'Or), pomenind aici locurile unde am mai făcut baie în Mediterana Spaniolă. În al doilea rând, la numai trei metri de mal era apă suficient de adâncă pentru a putea înota. 

Am stat cu Ghiţă cam o oră în apă, doamnele ieşind pe plajă cu ceva mai înainte. După o perioadă destul de lungă de plajă am mai intrat din nou în mare. Noi nu am prea făcut plajă în America, deci fiind nebronzaţi nu am mai avut curajul să stăm mai mult. 

Am mers toţi patru la hotel şi ne-am schimbat pentru a ieşi în staţiune.

Îmbrăcaţi...

Pentru oraş.
Ieşind din hotel am trecut printr-un tunel pe sub calea ferată electrică şi ne-am oprit la o terasă pe trotuar, unde am băut câte o bere bună nemţească. Aici am văzut nişte costiţe fripte, care păreau delicioase şi am hotărât ca mâine să le testăm, ca masă de prânz.

Deoarece ieri seara am ajuns prea târziu la hotel şi am ratat cina, la cererea noastră, ne-au programat să luăm azi masa de prânz, drept compensaţie.

Am mers la restaurant destul de târziu, pe la ora trei şi bufetul suedez oferea din nou câteva sute de feluri de mâncare. Am ales ceva mai uşor, având în vedere că micul dejun nu era încă digerat în întregime. În plus, peste cîteva ore vom fi obligaţi să luăm şi masa de seară (doar am plătit-o). La fiecare masă câte un chelner aducea băutura comandată de clienţi, asta contra cost. Noi am luat un uşor vin alb. După bere, vinul mere!

După o scurtă odihnă în cameră am mers din nou la mare, unde am stat, înotând şi făcând plajă până spre seară.

Pe când se întuneca am luat cina, din nou bufet suedez cu sute de feluri la alegere. Am mâncat toţi patru şi costiţe de porc, asemănătoare cu cele văzute la terasa de pe trotuar. Bineînţeles că am luat şi un vin, de astă dată roşu.

După cină am ieşit din nou prin tunel, pentru plimbare pe principalul bulevard al staţiunii, cuprins între calea ferată electrică şi nenumăratele magazine. Spaţiul pietonal, cu toate că era foarte larg, era plin de trecători, care intrau şi ieşeau din magazine, mai mult uitându-se decât făcând cumpărături. Pe pereţii magazinelor erau reclame, scrise întâi în catalană şi spaniolă, apoi în limba rusă şi eventual în engleză. Asta dovedeşte că foarte mulţi turişti sunt din Rusia. Personal am auzit aici vorbită mult această limbă, dragă mie încă din timpul şcolii elementare.

Doamnele au intrat bineînţeles şi ele prin magazine, la început însoţite de noi, apoi singure, atunci când răbdarea noastră şi-a atins limita. Scopul lor era să sondeze piaţa, în vederea cumpărăturilor viitoare.

Bulevardul era foarte lung şi se continua într-o altă staţiune lipită de Santa Susanna. Nu l-am parcurs tot, dar dus şi întors, am făcut vreo patru kilometri.

Reveniţi la hotel ne-am instalat pe balcon şi am urmărit un spectacol muzical. Conducerea hotelului oferea gratuit în fiecare seară un astfel de spectacol, pe o scenă deschisă, aflată în faţa barului de la piscine. Acesta ţinea cam până în jurul miezului nopţii, după care luminile puternice se stingeau şi se făcea linişteşe; linişte care îţi permitea să dormi tot restul nopţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu