Torgon 2005

Oraş: Torgon
Coordonate Geografice: 46g17m17s N  06g56m34s E
Ţara: Elveţia
Populaţia: 400 locuitori stabili
Data Sejur: 6-13 August 2005
Locuinţă: Hotel Savounettes

6 August.  În zorii zilei de sâmbătă am plecat din Amsterdam, cu maşina lui Mihai, am trecut în Germania şi pe autostrăzi foarte aglomerate am lăsat în urmă oraşele Koln, Frankfurt, Frieburg.

La frontiera cu Elveţia am cumpărat vigneta care permite circulaţia pe autostrăzile lor şi care a costat 27 de euro. Prima oprire am făcut-o la Basel.

Basel.

Vigneta elveţiană.

Pe nişte autostrăzi foarte bine aranjate am trecut de Berna şi am ajuns pe malul Lacului Leman la Montreux. De aici am mers pe un drum naţional până la Vionnaz. Acesta este centrul comunei din care face parte satul Torgon. De aici începe un drum destul de îngust, foarte abrupt şi plin de serpentine. La capătul drumului se găsea staţiunea montană Jorette, care aparţine de satul Torgon. Ea se află la o altitudine de aproximativ 1100 m. De la Centrul de Turism ni s-a repartizat apartamentul în hotelul Savounettes aflat chiar vis-a-vis.

Pe balcon.

Cu ceea ce trebuie.

Noroc!

Peisaj montan...

Superb.

Apartamentul.

Bucătăria.

Apartamentul era frumos, confortabil şi bine dotat.

7 August. Este o duminică în care cade o ploaie deasă mocănească (suntem la munte, chiar dacă sunt Alpii). Staţiunea era foarte populată, pentru că pe pârtia de schi, acum fără zăpadă, s-a organizat un concurs de ciclism montan, proba de coborâre. Erau ciclişti, antrenori, organizatori şi desigur suporteri, care ocupau toate locurile de parcare, dar şi locurile din restaurantele staţiunii.

Băcănia staţiunii.

Insemne ale cicliştilor.

Cu geaca găsită în maşină.

După ce am făcut cumpărături de la o băcănie (Epicerie de la Jorette), frigul ne-a dus înapoi la hotel. Aici pornise între timp centrala termică automată şi era o atmosferă foarte plăcută.

Se încălzeşte la calorifer.

Mă încălzesc la pahar.

După masă ploaia s-a oprit şi încet norii s-au risipit, astfel că a apărut soarele. Pe când bicicliştii şi aparţinătorii părăseau staţiunea, era suficient de cald să ne plimbăm în cămaşă cu mânecă scurtă.

Hotelul.

Unii pleacă...

Noi rămânem.

S-a mai încălzit.

Hotelul nostru.

8 August. Am ieşit la prima noastră drumeție montană. Ne-am dus pe jos până la Plan du Croix. De acolo pleacă un telescaun spre vârf, dar acum când nu este sezon el funcţionează numai de două ori pe săptămână, miercurea şi o zi din weekend. Astăzi fiind luni, ne mulţumim cu drumeţia şi cu berea băută la o cabană. Vom reveni miercuri.

Spre...

 Plan du Croix.

Un viitor teren de fotbal.

Canalizare la 1300 m altitudine.

Cabana.

De aici...

Pleacă telescaunul (miercuri).

La întoarcere.

9 August. Ne-am dus cu maşina la Lausanne. Oraşul se află pe malul Lacului Leman, este al cincilea oraş al Elveţiei cu populaţia sa de aproximativ 120000 de locuitori. Marea lor majoritate sunt vorbitori de limbă franceză. Ajunşi acolo am lăsat maşina într-o parcare subterană şi ne-am plimbat pe jos prin oraş.

În Lausanne.

Cu Basilica...

Notre-Dame...

În fundal.

Pe...

Străzi.

Am revenit în staţiunea nostră de odihnă, unde spre seară ne-am făcut obişnuita plmbare.

La hotel.

De aici vorbim cu Mihai.

Mama făloasă în balcon.

Şi eu!

O mulţime de trasee.

10 August. După micul dejun am avut un mic program de curăţenie. Aici se practică autogospodărirea, lucru care nu ne deranjează absolut deloc.

Ducând gunoiul.

Am plecat apoi spre Plan du Croix cu maşina, pe care am lăsat-o în parcarea de la plecarea telescaunului. Am urcat până la 1900m. Acolo lucrătorul de la telescaun ne-a arătat prin lunetă Mont-Blanc-ul. Era imens şi alb, cu vârful situat la o înălţime mult mai mare decât toţi munţii din jur.. Fără instrumentul optic nu ar fi fost vizibil, confundându-se cu norii care-l înconjoară. Mai târziu nu a mai fost vizibil nici prin lunetă, pentru că s-a învăluit de ceaţă.

Am avut de acolo de sus o vedere minunată asupra unei mari părţi a Lacului Leman.

În telescaun spre...

La Tete du Tranchey.

La 1900 m.

Am...

Mai...

Urcat.

Bornă de frontieră Elveţia-Franţa la 1995 m.

Vedere spre...

Lacul Leman.

Casa telescaunului.

Lacul Leman.

Din telescaun.

Coborâm.

E bine de memorat.

Parcarea.

După masă am asistat de pe terasa unei cafenele la un concert de fanfară dat de elevii unei şcoli din zonă.

Concert de fanfară.

Cha-Cha-Cha şi Heineken.

11 August.  Am făcut o plimbare spre Revereulaz care a durat cam o oră la dus şi alta la întors.

Spre Revereulaz.

Reveniţi la Jorette, ne-am continuat plimbarea, care a fost întreruptă numai de masa de prânz şi de siestă.

Staţia de autobus Jorette.

Pârtia de schi vara.

Cu maşina.

Pe balcon.

12 August. Am coborât să vizităm centrul nostru de comună Vionnaz. Am schimbat nişte euro în franci elveţieni şi ne-am plimbat prin localitate.

La Biroul de Schimb.

Ai grijă de franci!

În Vionnaz.

Vii în pantă abruptă.

Fiind ultima zi de sejur, am hotărât să mâncăm o mâncare elveţiană, recomandată de Mihai, numită Fondue.

Doamna de la Epicerie ne-a indicat restaurantul în care putem găsi respectiva mâncare. Am mers acolo şi am comandat-o. A fost o mâncare delicioasă, deşi era făcută într-un restaurant mic dintr-o mică staţiune montană.

S-a terminat ţuica.

Pregătiţi pentru Fondue.

Cu chelneriţa.

Spre seară am ieşit la ultima plimbare în împrejurimile staţiunii.

Şi noi aveam în bucătărie ustensile pentru Fondue.

Ultima plimbare în Jorette.

Se udă viitorul teren de fotbal.

După plimbare am mers la hotel şi ne-am culcat.

13 August. Am plecat în zori din Torgon, am trecut în Germania, am trversat-o de la sud spre nord şi am ajuns după-masă târziu la Hunxe-Est.

Hunxe -Est...

Ultima oprire în Germania.

După mai puţin de două ore am ajuns la Amsterdam.