Santa Clara 2017

Oraș: Santa Clara
Coordonate Geografice: 37g20m59s N   121g59m59s V
Țara: Statele Unite ale Americii
Populația: 100000 locuitori
Data Sejur: 24 Ian-13 Apr 2017
Locuință: 1380 Gazdar Ct

24 Ianuarie. Ca și în alte dăți, Adi ne-a dus cu mașina la Aeroportul din Cluj. După ce am îndeplinit toate formalitățile necesare, am așteptat îmbarcarea pe avionul Companiei Dolomiti, partenera Lufthansei.

Pe aeroportul din Cluj

Așteptăm îmbarcarea

Imediat după prânz ne-am îmbarcat și am ajuns cu bine pe Aeroportul din Munchen, la noul terminal.

În...

Avionul...

De Munchen.

La Munchen aveam mai puțin de două ore între avioane, dar am știut de unde să luăm trenul de mare viteză, care ne-a dus la poarta de îmbarcare spre San Francisco.

La noul terminal...

De la...

Munchen.

Înainte de ora 17 am decolat spre California și cele 10 ore de zbor au trecut într-un mod corespunzător.

În...

Avionul...

De...

San Francisco....

Airbus 340-600

Pregătit.

Colage

Whiskey la masa principală

Harta...

Zborului.

După aterizare am stat cam un ceas la coadă, la Poliția de Frontieră și numai după aceea ne-am întâlnit cu copiii. Fetele s-au repezit la noi, le-am luat cu destulă greutate în brațe și toți șase ne-am îndreptat apoi, spre parcarea în care se afla mașina.

Am parcurs pe întuneric cei aproximativ 60 de km, de la aeroport până la casa lor și am început despachetarea. Am mâncat și în final ne-am culcat. Ca și altădată când am mai venit aici am avut parte de o zi foarte lungă. Cea de astăzi (Ziua Unirii) a avut pentru noi 34 de ore. A început la ora 0 ora României și s-a terminat la ora 24 a Coastei de Vest din Statele Unite.

La locuința lor...

În Santa Clara.

Noroc!

26 Ianuarie. Înainte de culcare fetele s-au costumat în Cleopatra, respectiv în Frumoasa din Pădurea Adormită.

Artistele.

27 Ianuarie. Fetele s-au sculat și au luat micul dejun. Astăzi vom merge toți cu Clara la școală, pentru că este un careu festiv, la care sunt invitați și părinții.

A mai căzut un dinte

Micul dejun

Am mers la școală cu mașina și am reușit să găsim un loc de parcare în vecinătate. În jurul orelor 8 și 14 spațiul din vecinătatea școlii este foarte aglomerat, cu mașinile părinților, care aduc copiii la școală, respectiv acasă. În rest este aproape pustiu.

Am intrat în curte, după care Clara a mers în clasa ei.

În curtea școlii.

După vreun sfert de oră a sunat soneria și clasele au ieșit, ocupându-și fiecare locul din careu. Când a venit și conducerea școlii, la un difuzor s-a intonat melodia imnului Statelor Unite, în timp ce copii îl cântau cu vocea. Când s-a terminat, elevii s-au așezat pe asfaltul din curte și Directorul Adjunct a anunțat scopul careului. Deși iarna Californiei este vestită prin blândețea ei, parcă asfaltul curții era destul de rece pentru a sta pe el la sfârșitul lui ianuarie.

Cu ocazia careului vor fi recompensați cu diplome elevii merituoși din fiecare clasă. Directorul Adjunct, după o scurtă introducere i-a citit pe aceștea, care s-au prezentat în pas alergător, și-au luat diploma și drept recompensă, s-au fotografiat cu Dna Directoare, Dr Lori Rogers.

Printre elevii premiați a fost și Clara.

Clasa Clarei...

În careu

Discursul...

Directorului Adjunct.

Bibi cu Adela

Și cu alți părinți.

Fotografia Clarei cu Dna Directoare.

Invățătoarea Clarei, Miss Alves.

Mădălina

Familia mândră de Clara.

Cu Diploma

Familia împreună cu Miss Alves.

Adela.

Careul continuă.

Discursul Dnei Dr Lori Rogers

Premiul Clarei.

Mihai, Mădălina și Adela au plecat cu mașina la serviciu, respectiv la grădiniță, iar noi, ramura mai vârstnică am venit acasă pe jos. În pas de plimbare a durat mai puțin de un sfert de ceas.

Fiind vineri, a avut loc la școală o serată dansată (reuniune tovărășească, îi ziceam noi când eram elevi). Au participat fetele, împreună cu Bibi și Mădălina.

La serată

28 Ianuarie. Fiind sâmbătă am luat destul de târziu micul dejun și am ieșit în oraș numai după ora 12. Am mers la Starbucks, lângă magazinul Lucky și pe o vreme de primăvară târzie am luat cafea, prăjituri, răcoritoare; ce a voit fiecare.

La Starbucks.

Și aici Epi.

Sosește comanda.

29 Ianuarie. Din nou am luat micul dejun mai târziu și pe rând. Tot ca și ieri am mers pe la ora 12 în Raynor Park, cel aflat la mai puțin de un kilometru de casa lor. Fetele s-au jucat iar Bibi, Mădălina și cu mine am stat pe bănci, încălziți de soarele californian.

In parc.

Seara acasă, artistele au pozat înainte de culcare.

30 Ianuarie. Pe la prânz am ieșit la o plimbare într-un circuit mai lung, trecând pe El Camino Real, Calabazas, Pomeroy, Benton, Flora Vista și apoi acasă pe Gazdar.

Pe El Camino Real

Spre Calabazas.

31 Ianuarie. Marți și joi nu este program de after scool. De obicei o ducem noi pe Clara la școală, înainte de ora 8 și mergem după ea pe la ora 14 și un sfert. Dacă nu plouă Clara merge cu bicicleta, noi urmând-o în pas vioi.

Azi dimineață am fost eu cu ea, iar după prânz am mers amândoi să o escortăm acasă. Distanța până la școală este cu ceva mai mică de un kilometru. Într-o astfel de zi fac mișcare; aproape patru kilometri.

Cu lămâiul...

Plin de fructe.

2 Februarie. Programul de joi a fost asemănător cu cel de marți.

Ne întoarcem...

De la școală.

Poze făcute...

De Clara.

4 Februarie. Este ziua în care împlinesc 71 de ani. Sărbătorirea a început cu înmânarea cadourilor. Deoarece nu ne-am mai întâlnit după luna august, când a fost ziua lui Bibi, copiii au hotărât să primească și ea un cadou. Astfel că amândoi ne-am ales cu două telefoane iPhone 6. Deși ele sunt numai din penultima generație, ne-am bucurat că sunt noi. Bibi este cea care vorbește mai mult, deci al ei este model s Plus. Al meu este numai s, dar sunt foarte mulțumit de el.

Ce să fie, ce să fie?

iPhone 6 s Plus

În toc roșu...

De silicon.

iPhone 6 s

În toc negru...

Tot de silicon.

Ne-am așezat la masă în jurul orei 4 PM și ne-am ridicat după ora 9, tot PM și în orele acestea am combătut de la aperitiv, până la desert.

Masa întinsă

Sărbătoritul, om serios.

La multi ani Bubu!

Sampania

Tortul...

Festiv.

Se cântă...

Multi ani traiasca

Dintr-o suflare.

Sufla...

Si fetele

După ce am culcat fetele, noi am mai stat și am mai muncit.

8 Februarie. Mihai a făcut o pauză de la lucru și am plecat toți trei cu Dogele în Mountain View, un oraș din Comitatul Santa Clara, despre care am mai vorbit în însemnările mele.

In Mountain View.

Pe strada...

Castro.

Am intrat într-o berărie, unde aveau câteva zeci de sortimente de bere. Eu am comandat o bere tare nemțească și Betty una italiană. Am ieșit pe terasa berăriei și încet am procedat, în timp ce conversația a mers înainte, te și miri pe ce teme.

La începutul lui februarie se simțea că primăvara a început în California. Mai multe specii de pomi erau deja înflorite.

Pomi infloriti.

11 Februarie. Azi sărbătorim a 46-a aniversare a căsătoriei noastre. Am procedat cam ca și la aniversarea mea, dar la o scară puțin mai mică.

De aniversarea căsătoriei.

17-18 Februarie. Copiii au invitat sâmbătă la masă niște prieteni, familia Edelsten. Tatăl, Andrew este australian, mama Sonia e irlandeză și fetița Emily americană.

Bibi a făcut o friptură Orloff, în care a înlocuit carnea de vițel cu mușchi de vită.

Mușchiul de vită

Pregătit pentru...

Băgat în cuptor

S-a fript

Se taie

Se reconstituie cu umplutura

Se acoperă...

Cu sosul Mornay.

Se lasă la odihnă

Am lăsat-o la odihnă până a doua zi și după ce au sosit musafirii am pus friptura la cuptor încă o oră. A avut un succes teribil.

22 Februarie. Fiind o zi frumoasă de primăvară, Mihai, Bibi, fetele și cu mine am mers în Sunnyvale Park.

În parc.

Este un parc foarte mare și dotat cu multe ustensile de joacă. Din cauza aceasta nu se crează aglomerație, chiar dacă în parc sunt mulți copii.

24 Februarie. Au sosit costumele de sirene.

Micile sirene.

2 Martie. Avem o fotografie cu elevii clasei I în care este și Clara.

Clasa Clarei

4 Martie. Pe la ora 10 au fost invitați câțiva prieteni ai copiilor la un brunch. Acesta este ceva între mic dejun și prânz (breakfast și lunch).

Fetele așteptând musafirii

O parte dintre copii

La desene animate.

Spre seară fetele au încercat la baie costumele de sirenă.

Micile sirene.

 

5 Martie. Am fost cu toții invitați la masă la familia Edelsten. Am mers la locuința lor din Mountain View unde era invitată și familia Rotundu, care au fost la noi la brunch. Tatăl, Costel este din Suceava, mama din New York și copilul Constantin este american și nu știe românește.

Sonia s-a pregătit foarte bine și a fost  un prânz reușit care s-a prelungit până s-a lăsat întunericul.

Copiii...

La masă separată.

Adulții se străduiesc.

Nelipsitele desene animate.

6 Martie. Eu și cu Bibi am mers la școală la Clara, unde se ținea o lecție deschisă la muzică, la care erau invitați și părinții.

Profesoara de muzică Miss Cristina a ales să ne prezinte învățarea unui cântec, de către elevii clasei I. Etapele lecției au fost parcurse cu succes și s-a lucrat într-o atmosferă de joacă, cu multă veselie și cu multe zâmbete, atât din partea profesoarei, cât și din partea elevilor.

Clasa Clarei

Miss Cristina.

Finalul lecției

Lecția și-a atins scopul și în final profesorii, părinții și copiii au fost serviți cu prăjituri.

Clara și Miss Cristina.

După pauză elevii și-au continuat programul cu Miss Alves, iar noi aparținătorii am părăsit școala.

7 Martie. După ora 14 am scos-o pe Clara de la școală și am venit acasă.

A erupt primăvara.

În fiecare marți după-amiază Mihai o duce pe Clara la clubul de olandeză, unde alături de alți copii învață limba țării în care mai este cetățean. Astăzi copiii vor juca într-o piesă Lupul și cei 7 iezi. Piesa este foarte asemănătoare cu Capra cu trei iezi a lui Ion Creangă. Diferă de ea prin numărul iezilor, prin faptul că cei 6 iezi înghițiți de lup sunt recuperați din burta lui și prin aceea că aici lupul piere înecat și nu ars pe jăratec. Clara joacă rolul unuia dintre iezi, piesa bineînțeles fiind în olandeză.

Ne-am dus și noi împreună cu Clara și Mihai la Los Gatos, unde se află clubul. Spectacolul a fost foarte drăguț și savurat de aparținători, cu toate că unul dintre iezi nu a putut veni și lupul a citit rolul de pe o foaie, pentru că nu a avut timp să-l învețe.

Scene...

Din...

Spectacol.

8 Martie. Am fost din nou în Mountain View, la aceeași berărie cu terasă unde am mai fost acum o lună. Eu am băut tot bere nemțească, în timp ce Betty și Mihai au luat cafea și prăjituri.

9 Martie. Încă de dimineață au venit niște muncitori care s-au apucat să curețe copacii din stradă de crengile crescute în plus. După ce le-au strâns într-un loc a venit un utilaj care le-a tocat, pentru a ocupa cât mai puțin volum la transport.

Crengile tăiate.

Tocătorul.

Fiind joi am dus-o pe Clara de la școală și mai târziu, ea cu Bibi au făcut o prăjitură.

Plăcerea...

Clarei.

10 Martie. Fiind liber azi, Mihai ne-a dus la Half Moon Bay să revedem portul și evident, să mâncăm din celebrul pește gătit acolo.

Spre Golful Semilunei.

Adică Half Moon Bay.

Am comandat peștele.

Îl așteptăm.

A venit.

Prin portul...

Pescarilor.

Venind spre casă am oprit la un restaurant înainte de Saratoga, care de multe ori a fost punctul din care Mihai și colegii lui motocicliști au plecat în diferite expediții la sfârșit de săptămână.

La... 

Restaurantul...

Motocicliștilor.

Seara Mădălina a adus acasă, de la școală și de la grădiniță două pisicuțe.

Pisicuța Clara.

Pisicuța Adela.

11 Martie. Mâine se împlinesc 10 ani de la căsătoria civilă a copiilor. Mihai și Mădălina au plecat la un hotel de pe domeniul Ritz-Carlton, de lângă Half Moon Bay, unde vor petrece weekend-ul aniversar.

Pacificul.

La Ritz Carlton

Înserarea rece vine...

Furișată din ocean.

12 Martie. Fiind duminică bineînțeles că fetele s-au sculat devreme și s-au instalat la Epi (iPad). Imediat după micul dejun au făcut baie, pentru că ieri nu am avut timp.

Tineretul a petrecut bine la Ritz-Carlton și au ieșit pe la prânz din hotel, pe domeniul dominat de Pacific și plin de terenuri de golf.

Spre seară s-au întors acasă din voiaj.

14 Martie. Pe la ora 10 am mers cu Mihai la un magazin Ranch din Cupertino. Aici am cumpărat materia primă și o parte din ingredientele necesare făcutului unei mici cantități de cârnați. Ne-am dus apoi la Lucky, de unde am cumpărat restul de condimente. Fiind în apropiere am luat și câte o cafea la Starbucks.

La Starbucks.

Ajunși acasă am pregătit compoziția, amestecând tocătura cu condimentele. Am lăsat-o apoi să se odihnească, pentru a se așeza gusturile.

Se curăță usturoiul.

Jumătate de compoziție.

Cealaltă jumătate.

Urmează omogenizarea..

Înainte de ora 14 am mers după Clara la școală și am venit împreună acasă. După ce ei au plecat la cursul de olandeză, eu cu Betty am făcut cârnații.

Mașina de umplut cârnații.

Recolta obținută.

Seara când am fript o pereche și i-am gustat am constatat că sunt puțin sărați. Mi-am dat seama că sarea americană este mai sărată decât a noastră și că eu am socotit livra de carne ca fiind 500g, când ea este în realitate de aproximativ 454g. Ambele au dat acest gust, puțin mai sărat. Puțin mai sărat  a fost pentru mine, pentru restul populației, înafară de Adela, a variat între destul de sărat  și  prea sărat.

Chiar și așa cârnații n-au avut o viață prea lungă!

15 Martie. În fiecare miercuri fetele au lecție de înot la o piscină din San Jose. După ce vin de la școală, de obicei, Bibi și Mădă le însoțesc la bazin. Astăzi m-am dus și eu cu ele. Pentru fiecare lecția ține 30 de minute, iar în restul timpului se joacă într-o parte a bazinului, rezervată pentru acest scop. Față de anul trecut au evoluat foarte mult și înoată acum și în bazinul mare și adânc.

Înot de voie

Animație.

16 Martie. După ce au venit de la școală fetele au strâns frunzele, care aici cad primăvara și s-au jucat cu ele.

Animație

Atâta doar a mai rămas!

18 Martie. Fetele au participat la clubul olandez la un carnaval, unde au fost însoțite de Bibi și de Mădă.

La plecare.

Cam în același timp Mihai se afla prin munții Californiei la un turneu cu motocicliștii lui.

Undeva în California.

Al său Kawasaki.

Pe drumuri laterale.

Anotimpuri pe verticală.

20 Martie. La ora 3 și 29 min, ora Coastei de Vest a avut loc Echinocțiul de Primăvară.

Fetele s-au sculat destul de greu și obosite s-au pregătit pentru școală și grădiniță. Noi ceilalți, mai obișnuiți cu primăverile nu am fost prea afectați.

Clara în primăvară.

Chiar că e greu!

Bibi în primăvară.

Bubu în primăvară.

24 Martie. Adela, împreună cu Mihai repară telefonul care și-a cam pierdut vocea. Foarte atentă și cu plăcere mânuiește șurubelnița, la indicațiile lui taică-său și după aproape o oră telefonul este din nou apt de a fi folosit.

 26 Martie. Pe la ora 12, când Clara își făcea lecțiile la olandeză, noi și Adela am ieșit un pic prin împrejurimi.

Lângă șantierul unui complex de apartamente

Lângă casă

După-amiază ne-am dus cu toții la masă la Costel Rotundu. În curtea sa se află un arbore de grape fruit, primul pe care l-am văzut în viața mea. Băieții au cules cu o sculă specială un coș de fructe, au făcut suc din ele și l-au băut cu votcă suedeză.

Mihai culege...

Grape-fruit

O combinație interesantă

28 Martie. Pe la ora 11 am mers cu Mihai la magazinul Ranch din Cupertino și am mai luat marfă pentru o altă tură de cârnați.

Carnea tocată la magazin.

Condimentele

Se omogenizează cu malaxorul.

Prima jumătate...

Apoi a doua.

Apoi toată manual.

Umplem cîrnații.

Cu mașina americană.

La zvântat.

Îi vom frige pentru gustat.

De astă dată cantitatea de sare a fost cea optimă și gustul cârnaților a fost apreciat de către toată lumea.

31 Martie. Noi doi și Mihai am mers cu Dogele la San Francisco. Cred că este ultima oară când mai mergem în acest oraș, unul din cele mai frumoase din lume.

Primul popas l-am făcut la Dana (Pier) 39. Dacă în ultimii doi ani nu am prea văzut aici Lei de Mare, acum erau în număr impresionant.

Au revenit...

Leii de Mare.

În depărtare Podul Golden Gate.

Cu focile

Din specia Lei de Mare.

Din nou podul.

Fiind aproape amiaza ne-am dus la un restaurant să mâncăm, astfel scăpăm de o obligație.

Pe terasă.

Vremea e splendidă.

Ceva neobișnuit pentru San Francisco.

Mâncarea a fost...

Delicioasă.

Coborând scările de la restaurant, ne-am oprit la o vitrină, admirând cum se fac clătitele cu banane și am comandat și noi câte una pe post de desert.

Clătitele cu banane.

Am părăsit temporar Dana 39 și am plecat pe jos spre stația  tramvaiului pe cablu.

Insula Alcatraz în fundal.

Insulele Alcatraz și a Îngerului.

Am ajuns la tramvai.

Cumpărăm bilete.

Așteptăm...

Și tot așa, aproape o jumătate de oră.

Au sosit pe rând câteva tramvaie și în cel de-al treilea am intrat și noi.

Tramvaiul...

La locul...

În care este întors.

Urcați...

În tramvai.

Stradă în pantă. Și de aici Alcatraz.

Am coborât din tramvai la Strada Lombarzilor. Acum o vizităm pentru a treia oară.

Turiștii sunt interesați numai de o mică porțiune a străzii și anume aceea care este cea mai strâmtă stradă din lume, este foarte abruptă și este prevăzută cu opt ace de păr.

Bineînțeles că acolo am mers și noi.

Strada Lombarzilor

Cea mai strâmtă...

Și cea mai abruptă stradă din lume

După ce am coborât strada la pas, am revenit pe jos la Dana 39.

Din nou...

La Dana 39

Am luat mașina din parcare și ne-am dus la Podul Golden Gate, pe care l-am traversat și am oprit în parcarea de pe malul de nord al strâmtorii.

Apare podul

Îl traversăm

Pe malul nordic

Portul de agrement

Golful San Francisco

Statuia pușcașului marin american

Am făcut un tur al Golfului, tur în care am oprit de câteva ori, în special în locuri cu un peisaj deosebit.

Golden Gate Bridge în fundal

Imagine panoramică a Golfului

Înainte de a traversa din nou podul spre San Francisco am intrat în orășelul Sausalito, unde am mai fost în decembrie 2011. Acolo am luat fiecare câte o cafea, bineînțeles espresso.

În Sausalito

Spre o cafea

După scurta haltă din orășelul de pe malul Golfului ne-am îndreptat spre casă, în Santa Clara.

2 Aprilie. Am sărbătorit cu anticipație de o săptămână ziua Clarei, datorită rezervării sălii și a posibilității de participare a unor invitați. Sala este enormă, special construită pentru astfel de festivități, care au loc simultan. Pentru cei peste 70 de participanți din partea noastră, în care majoritatea erau copii, aveam rezervate trei rânduri lungi de mese. Totul se petrecea sub înaltul patronaj a lui Chucke Cheese's, un șoarece nu la fel de celebru ca Mickey Mouse, dar foarte cunoscut în America.

Pregătiri pentru ziua Clarei

La Sala de Festivități

În așteptarea celorlalți invitați

Porțiunea rezervată

Tortul Clarei

Adela la locul ei preferat

Familia extinsă...

A Sărbătoritei

Întreaga familie extinsă

Cu însuși...

Patronul festivității:

Chuche Cheese's

Familia Propriuzisă

Din nou Familia Extinsă

O parte din cadouri

Destul de obosiți ne-am întors seara acasă.

2 Aprilie. Clasa Clarei a participat la o excursie cu tema studierea mediului în Parcul Guadalupe,   cu accent pe urmărirea migrării peștilor spre izvoarele râului, de la care parcul și-a luat numele, cu scopul de-ași depune icrele. Tema pare pretențioasă, dar a fost efectuată la nivelul de înțelegere a elevilor din clasa I.

La excursie a participat și Bibi, împreună cu alți doi părinți, care toți trei au ajutat-o pe Miss Alves să se ocupe de copii.

Excursie cu clasa

Clara

Și câțiva colegi

Foaia de observație a Clarei

Clasa I

Miss Alves

Masa de prânz

În aer liber

Se studiază migrarea peștilor

Îndrumați de specialist

Amândouă s-au întors acasă obosite, dar foarte plăcut impresionate de excursie.

4 Aprilie. Mihai, Bibi și cu mine am mers la Ranch să cumpărăm cele necesare pentru o ultimă tură de cârnați.

Dogele în parcarea de la Ranch

La Starbucks la o cafea

După cumpărături

Sosiți acasă am preparat umplutura pentru cârnați: am cântărit carnea și apoi comdimentele, le-am amestecat, întâi mecanic și apoi manual, după care am lăsat umplutura la odihnă, pentru a se omogeniza gustul condimentelor.

Amestecul de condimente

Bibi face usturoiul

În jurul orei 14 am plecat la școală după Clara. După ce am mâncat, toți patru am umplut cârnații, bineînțeles, cu Clara în frunte.

Clara elimină aerul

Un cârnat superdezvoltat

Cântărim produsul

Spălăm instrumentul

Altul

Pîrjoalele

Îi punem...

La zvântat

La cină am fript din cârnatul preparat și a fost excelent. L-am potrivit foarte bine, atât de sare cât și de piper și usturoi. Restul trebuie mâncat în maximum două săptămâni. Neavând posibilitatea de-al afuma, nu poate fi conservat pe timp mai îndelungat.

9 Aprilie. Încă de joi Mihai este dus cu prietenii lui motocicliști într-un tur prin Munții Californiei.  Până să sosească el, cam în jurul orelor 17, noi facem pregătirile, pentru a sărbători în familie aniversarea de 7 ani a  Clarei.

Cuiburile de viespi

Sunt gata

Fetele au ieșit...

În vecinătatea casei

Urmează friptura

Când a sosit Mihai pregătirile au fost gata și ne-am pus la masă. Am început cu un La Mulți Ani, după care s-a mâncat și s-a băut din plin. Petrecerea a culminat cu tortul festiv al sărbătoritei, unde ea a suflat în lumânare.

La masă

Tortul Clarei

Pe la ora 9 seara fetele s-au culcat, pentru că dimineață vor merge la școală.

11 Aprilie. A fost ultima zi a sejurului nostru în America. Am definitivat împachetarea și pe la ora 16 toți șase ne-am dus la Aeroportul din San Francisco. După ce am depus bagajele am intrat într-un restaurant, să ne luăm în tihnă rămas bun.

În așteptarea comenzii

Am fost conduși până la intrarea la controlul de frontieră. Ne-am luat rămas bun de la toată lumea și am făcut formalitățile necesare. Am mers apoi la poarta de îmbarcare spre Munchen și am așteptat. Acesta este principalul lucru pe care-l faci în fiecare aeroport.

Așteptăm...

Îmbarcarea

Când ne-a venit rândul am urcat în avion și ne-am ocupat locurile.

În avion.

Aeroportul San Francisco în noapte.

Era același tip de avion ca și la sosirea în America, Airbus A340-600.

Zborul a durat aproximativ 11 ore, care au trecut relativ repede. Ne-am obișnuit cu aceste multe ore petrecute în avion, acum fiind la a opta dublă traversare a Atlanticului. Probabil că această călătorie a fost ultima spre și dinspre America.

12 Aprilie. Înainte de ora 18, ora locală, am aterizat la Munchen.

Nu am reușit niciodată să găsesc aici în restaurantele din aeroport vestiții cârnați bavarezi. Am descoperit însă un local vienez unde aveau niște crenvurști gustoși care mergeau foarte bine cu bere. Am găsit localul, care era tot specific vienez, dar avea acum un nume nou: Sissi și Ferdinand (Elisabeta și Franz Joseph) . Aici însă nu se găseau crenvuști ci un soi de cârnați albi vienezi. Singura lor calitate era aceea că sunt absolut dietetici. Nu erau nici sărați și nici condimentați. Probabil că este hrana populației vieneze bolnave de stomac.

La Sissi și Ferdinand

Noroc!

A la votre

Cârnatul alb dietetic

A votre sante!

A la votre!

De la restaurant am mers la noul terminal unde am mai așteptat câteva ore până la îmbarcare.

Imensa scară rulantă...

Care duce la noul terminal

În jurul orei 22 ne-am îmbarcat în mai micul avion al companiei Air Dolomiti care ne-a dus la Cluj.

13 Aprilie. După miezul nopții am aterizat pe Aeroportul din Cluj.

Am rezolvat toate formalitățile de frontieră, am recuperat bagajele și ne-am întâlnit cu Adi care ne-a dus acasă.

Era trecut de ora două, dar noi nu aveam somn datorită diferenței de fus orar. Am adormit totuși spre dimineață câteva ore.

Și acasă...

A venit...

Primăvara