Santa Clara 2011-2012

Oraş: Santa Clara
Coordonate Geografice: 37g21m15s N  121g57m15s V
Ţara: Statele Unite ale Americii
Populaţia: 100000 locuitori
Data Sejur: 17 Octombrie 2011-17 Ianuarie 2012
Locuinţă: 3608 Flora Vista Ave

17 Octombrie 2011. Am plecat de pe  Aeroportul din Cluj  la ora 6 şi am am ajuns conform orarului la  Aeroportul Luton din Londra. La ora indicată pe bilet am făcut transferul la  Aeroportul Heathrow  unde am aşteptat cam patru ore până ne-am îmbarcat spre  San Francisco.

Zorii pe Luton.

La fel, dar cu blitz.

La fel, dar cu Bubu.

Acum cu blitz.

Cafeaua la Costa.

Berea la Heathrow.

Stella Artois.

Zborul a fost executat de  Compania United Airlines  de la  Terminalul 1. După zece ore de zbor am ajuns la destinaţie, de unde ne-au recuperat Mihai, Mădă şi Clara şi ne-au dus acasă la ei în  Santa Clara. Am constatat că din februarie de când n-eam despărţit de Clara, aceasta a evoluat, a început să umble, se deplasează cu uşurinţă şi numai cam unde vrea ea. Este ceva firesc, la acea dată având deja un an şi jumătate.

23 Octombrie. Pentru că se apropie sărbătoarea de  Halloween,  am mers împreună cu Clara într-un parc de bostani, amenajat într-o parcare din  Sunny Valley. Este o zi foarte călduroasă, parcă am fi în vara californiană.

Clara...

Printre bostani.

Un loc de odihnă.

Intrarea...

În tunel...

Ieşirea.

E cam greu.

În cort...

Cu Tata şi Bunicu.

Bostan stilizat.

Alt loc de odihnă.

Cu un iepuraş.

Cu un puişor.

La Panira.

O piza mare.

30 Octombrie. Am petrecut  Halloween-ul în casa nouă a lui Ema şi a Ioanei, împreună cu mai mulţi oaspeţi, dintre care majoritatea au fost români.

Acasă la David.

Mădă, Athena şi Eva.

Ioana.

Clara cu Buni.

Loc de odihnă.

Alesia, Clara şi câteva mame.

Clara şi Izabela.

Alesia şi Alina.

Încercăm toboganul lui David.

Şi merge.

Albinuţa şi Bunu.

6 Noiembrie. Am fost la  San Mateo  să vizităm un muzeu al dezvoltării aviaţiei. Sunt expuse machete sau chiar avioane originale, de la începutul secolului al XX-lea şi din epoca interbelică. Majoritatea avioanelor au fost prototipuri sau produse în serie mică şi astfel au fost mai puţin cunoscute. Unele au fost chiar inovaţii îndrăzneţe care au avut mai mult sau mai puţin succes. Sunt prezente şi primele elicoptere, de la cele cu un singur pasager până la cele gigantice care servesc la transportul greu.

Sub macheta avionului fraţilor Vright.

Buni pe simulator ar fi căzut în apă.

Nici Mihai nu e mai îndemânatic.

Clara nu simulează.

Boeing-ul supersonic.

În interior.

În cabina piloţilor.

Cercetează cu interes.

Avion de agrement din anii 1930.

Elicopter.

Clara simulează zborul.

8 Noiembrie. L-am sărbătorit pe Mihai cu ocazia onomasticii sale.

Sandwich.

Ce limbuţă!

Masa festivă.

Să trăiască!!!

După petrecere.

12 Noiembrie. Am fost la  San Francisco  şi am petrecut ziua în împrejurimile  Danei 39 (Pier 39), admirând priveliştea spre Golf  şi spre cele două insule:  Alcatraz  şi a  Îngerilor.

În drum...

Spre San Francisco.

În...

Parcarea...

Supraterană.

Spre...

Dana 39.

Ursul.

Clara instalată la masă...

În restaurant.

După masă.

Lei de mare.

Leii de mare sunt mai puţini decât altădată.

La înălţime.

Întreaga familie.

Insulele Alcatraz şi a Îngerilor.

Printre gratii.

Se fac clătite.

Clara a descoperit...

Buzunarele.

Printre...

Pescăruşi.

Clara este vedetă de moment.

Este fotografiată.

Calc acolo...

Unde luceşte.

18 Noiembrie. Am făcut o plimbare prin complex unde vegetaţia a luat nişte splendide culori de toamnă, specifice continentului  America de Nord,  dar mai ales  Statelor Unite  şi  Canadei.

24 Noiembrie. Este  Ziua Recunoştinţei  (Thanksgiving Day),  prin care americanii, la fel ca şi primii colonişti din secolul al XVII-lea, mulţumesc lui Dumnezeu pentru bogăţia recoltei din anul respectiv. Din timpul celui de-al doilea război mondial, conform une hotărâri al Congresului,  Ziua Recunoştinţei  se sărbătăreşte în a patra joi din luna noiembrie şi ea este sărbătoare naţională. În această zi lucrează numai personalul din magazine, restul populaţiei putând să se întrunească în familiile lor. Mâncărurile tradiţionale de  Ziua Recunoştinţei  sunt cele pe bază de curcan, de jambon şi plăcinta de dovleac.

Pentru această sărbătoare am fost din nou invitaţi la Ema şi Ioana, părinţii lui David. Din nou, ca şi la Halloween,  majoritatea participanţilor am fost români.

Gustăm curcanul.

Trei generaţii.

Dana şi Athena.

David ţinut de Ioana şi hrănit de bunica.

Clara perseverează.

More (Mai).

Mecanism funcţional.

Mădă cu Alina.

Andrei.

Bianca.

Cu Tata.

Ramura tânără a familiei.

Clara şi Izabela.

Bogdan cu Alesia.

Alesia a învăţat mecanismul.

Partea femeiască a familiei.

Facem curăţenie.

Clara cu Eva.

Alergare cu ţipete.

5 Decembrie. Pentru vreo 10 zile am rămas numai noi doi şi Clara, Mihai şi Mădă fiind plecaţi la Amsterdam.  Ne-am descurcat destul de bine. Dimineaţa o ducem cu maşina la grădiniţă şi la ora 5 PM mergem după ea şi o aducem acasă. În seara aceasta a venit Moş Nicolae.

Cadourile.

Elmo.

Papagalul Figaro.

11 Decembrie. Mihai şi-a sărbătorit ziua de naştere cu câţiva prieteni, care au venit cu familiile lor. Pentru asta a închiriat salonul unui restaurant indian din Mountain View.  Au fost mulţi copii, aproximativ de vârsta Clarei.

La restaurantul indian.

Izabela şi David.

Se mănâncă.

Sonia şi Arti.

Austin.

Cu părinţii lui Nicu.

Cursa...

De alergare...

Cu ţipete.

La...

Mulţi...

Ani.

Să trăiască Tata...

La Mulţi Ani Tata!

13 Decembrie. Acum a fost de fapt ziua adevărată de naştere a lui Tata. Am sărbătorit-o cam după acelaşi şablon ca şi anul trecut.

Flori...

Pentru Tata.

Constatăm calitatea.

Masa festivă.

Şampania Roşie.

Gustarea de după masă.

15 Decembrie. A avut loc serbarea de Crăciun de la grădiniţă. După terminarea programului au sosit părinţii şi aparţinătorii şi a început programul. După copii părinţii au colindat şi ei şi şi-au urat tuturor Crăciun Fericit!

La grădiniţă.

Reveniţi acasă.

Un Bunic în dulap.

21 Decembrie. La ora 21 şi 30m a avut loc Solstiţiul de Iarnă  şi cu asta a început  Iarna Astronomică.

Ultimele momente ale toamnei.

De o oră suntem în Iarna Astronomică.

23 Decembrie.

Pomul de Crăciun.

Luminile de pe balcon.

Desene animate.

Ghirlanda de la intrare.

24 Decembrie.  A venit Moş Crăciun şi noi ne-am apucat să ne desfacem cadourile.

Spre seară am mers să sărbătorim  Crăciunul  la Mihai şi Moni, unde vor fi şi cuscrii noştri şi foarte mulţi prieteni români. A fost invitat personal însuşi  Moş Crăciun,  care a dat daruri copiilor. Clara s-a dedat destul de greu cu Moşu, dar după un timp totul a mers bine.

Cuscrul cu ceafa sa.

Trei generaţii: Bunica, Arti, Sonia.

Adi şi ai săi.

Cristi.

A sosit Moş Crăciun.

Sara.

Clara primeşte tricicleta.

25 Decembrie. Au venit la noi, Mihai cu Moni şi cu Cristi, precum şi cuscrii, care pentru sărbători se aflau în America. Moş Crăciun le-a adus şi lor cîteva cadouri.

27 Decembrie.  Am ieşit la plimbare prin complex, cu tricicleta dusă de Moş Crăciun.

31 Decembrie.

Astăzi Anul se sfârşeşte.

2 Ianuarie 2012. Am dus-o pe Clara la grădiniţă, după care, noi cei care eram în concediu sau nu aveam treabă cu munca în  America  (Betty, eu şi Mihai) am mers la ocean în  Santa Cruz.

Autostrada spre Santa Cruz.

Pe promontoriul Alb.

Lipeşte-te de mine...

Montagne Russe.

Oceanul Pacific.

Lei de mare.

Cu caiacul pe Pacific.

Caracatiţă cu bere.

Într-un Pont View.

În spatele munţilor...

Este Pacificul.

7 Ianuarie. Am fost la ziua de naştere a Sarei. S-a ţinut într-o sală de sport de pe  El Camino Real, unde principalii invitaţi au fost colegii din grupa mare de la grădiniţă, care la toamnă vor fi şcolari.

Pe bârnă.

Cristi.

10 Ianuarie. Am ieşit la plimbare şi la arteziana de la intrarea în complex ne-am întâlnit cu Neil, nepotul colegei de facultate a lui Betty, Viorica, care s-a căsătorit cu ani în urmă cu consăteanul meu Laci. Soarta a făcut să ne întâlnim anul trecut aici în  America,  după ce nu ne-am mai văzut 30 de ani, unde copiii noşti stăteau la parter şi ai ei în apartamentul de deasupra.

De dimineaţă...

Cu iPad-ul.

Întâlnire cu Neil.

15 Ianuarie. Am ieşit cu maşina la  Pacific.  În  Santa Clara  vremea era frumoasă, dar cum ne apropiam de ocean s-a înorat şi s-a făcut frig. Prima oprire am făcut-o la  Half Moon Bay (Golful Semilunii), care e despărţit de  Golful San Francisco  printr-o limbă destul de lată de pământ. Acolo am fost în port, unde la un restaurant specializat în mâncare din produse din mare, de mai mulţi ani  ne alimentăm cu cea mai bună friptură de peşte mâncată vreodată.

Dacă vreţi mi-nchei şi geaca.

Coborâm.

În port.

Aşteptând peştele.

Şi pe frig americanii dau gheaţă la băuturi.

Peşte...

Cu cartofi pai.

Plimbare...

Prin...

Port.

Printre...

Sute...

De...

Catarge.

În continuare am fost pe domeniul Ritz-Carlton,  unde ne-am plimbat pe ţărmul oceanului, printre numeroasele terenuri de golf, pe un vânt care odinioară făcea să se mişte corăbiile.

16 Ianuarie. A fost ultima zi din acest sejur american. După ce ne-am definitivat bagajele am urmărit-o pe Clara care era încântată de noua ei jucărie, un dispozitiv simplu ce făcea baloane de săpun.

Imediat după masa de prânz am fost conduşi la aeroport. Zborul l-am făcut cu un  Boeing 777  unde echipajul era al companiei  Iberia.  Spaniolii au fost foarte generoşi. De câte ori am comandat coniac sau whiskey am fost serviţi cu o deosebită amabilitate şi astfel cele 10 ore până la Londra  au trecut suficient de repede.