Santa Clara 2015-2016

Oraş: Santa Clara
Coordonate Geografice: 37g20m58s N  121g59m59s V
Ţara: Statele Unite ale Americii
Populaţia: 100000 locuitori
Data Sejur: 10 Noiembrie 2015-16 Februarie 2016  
Locuinţă: 1380 Gazdar Ct

10 Noiembrie. Dimineaţa la ora 10 a sosit Adi şi ne-a dus la aeroport la Cluj. Am făcut check in-ul, am trecut de controlul de frontieră şi după o oră şi jumătate ne-am îmbarcat. Era o zi în care lucrătorii Companiei Lufthansa se aflau în grevă, dar noi am avut noroc că zborul Cluj-Munchen  îl făcea o companie afiliată Lufthansei,  Dolomiti.

Am zburat cu un avion mic, am primit câte o gustare şi la ora programată am ajuns pe aeroportul din Munchen.

Spre Munchen

Peisaj toscan. Ambalajul gustării de pe avion

Betty cumpără o cafea...

Pe Aeroportul din Munchen

După două ore ne-am îmbarcat pe un Airbus din gama 340, care ne-a dus în 11 ore şi jumătate la San Francisco. Nici acest zbor nu a fost afectat de grevă deoarece era efectuat de o altă companie subsidiară a Lufthansei.

După controlul de frontieră ne-am întâlnit cu Mihai, Mădă şi cu fetele. Clara şi Adela ne-au văzut când am apărut în monitor şi au venit fuga în întâmpinarea noastră. 

Am mers la maşină, cu care am ajuns după vreo trei sferturi de oră acasă, în noua lor locuinţă.

Acasă în Santa Clara

După cină ne-am culcat aproximativ în acelaşi timp cu fetele, după cea mai lungă zi, pentru noi, din 2015. Această zi, 10 noiembrie a avut 34 de ore.

11 Noiembrie este data la care s-a încheiat în 1918 Primul Război Mondial (11 a XI-a la ora 11). În SUA  este Ziua Veteranilor,  zi de sărbătoare în care elevii nu au cursuri. Aşa că fetele au rămas acasă.

Cu Epi, de Ziua Veteranilor

Am ieşit cu ele până la magazinul Lucky, apoi reveniţi acasă am culcat fetele.

Vedere din balcon

Vedere din camera noastră

Seara, pe la ora şapte am mers la nişte prieteni ai copiilor, Mona şi Anand să sărbătorim cu ei  Ziua Luminilor (Diwali), o mare sărbătoare indiană care comemorează întoarcerea lui Rama la Ayodhya după un exil de 14 ani, când locuitorii oraşului i-au luminat toate străzile pe care a trecut cu lămpi dip, de unde provine numele de Dipavali sau Diwali . Diwali semnifică spiritual victoria luminii asupra întunericului, a cunoaşterii asupra ignoranţei, a binelui asupra răului şi a speranţei asupra disperării. Ea este sărbătorită timp de cinci zile, cea mai importantă fiind noaptea a treia, noaptea cu lună nouă (cea mai întunecoasă), din perioada 15 octombrie-15 noiembrie, a fiecărui an.

Am mâncat mâncare indiană specifică evenimentului, în totalitate vegetariană. La un moment dat am ieşit în curte unde am aprins artificii conform tradiţiei. Masa s-a încheiat cu un desert special preparat pentru această sărbătoare.

La Diwali.

Sărbătoarea...

Luminilor.

Adela, Clara, Esha şi Trisha.

Cu părere de rău am plecat acasă, pentru că a doua zi fetele trbuiau să meargă la şcoală sau la grădiniţă.

16 Noiembrie. Am făcut o plimbare până pe Flora Vista, la vechea locuinţă.

Plimbare pe vânt

Pe Flora Vista...

În culorile toamnei

Seara ne-am dus cu Mihai la lecţiile de înot ale fetelor. Clara înoată bine, se ţine la suprafaţa apei şi acum îşi îmbunătăţeşte stilul. Surprinzătoare a fost Adela, care nu are absolut nici o frică de apă şi înoată scufundând capul.

Lecția Adelei

19 Noiembrie. Am ieşit cu Adela la cumpărături şi la o mică plimbare, pe o vreme călduroasă, dacă nu de vară, măcar de început de toamnă.

Culori ale toamnei.

După ce am făcut cumpărăturile la Lucky, din restul de bani mărunți Adela s-a dat cu căluţii aşezaţi strategic în faţa magazinului

Pe căluţi.

Fiind onomastica lui Bibi am mers seara, cu toţii, la o cină la restaurantul italian Arte, recent deschis în  Palo Alto.

Salmone Piccata

Ossobuco alla Milanese.

Veal Marsala.

21 Noiembrie. Fiind sâmbătă şi în acelaşi timp o vreme foarte frumoasă, cu temperatură de peste 25 de grade C am hotărât să vizităm parcul  Rancho San Antonio. Acesta este un fel de rezervaţie naturală, care se întinde pe  o suprafaţă cu aria de peste 1600 de hectare. Are trasee pentru drumeţii, pentru plimbare pe bicicletă şi pentru plimbări călare. Aceste trasee nu se intersectează între ele.

Ajunşi în parc am găsit destul de greu loc de parcare, pentru că datorită timpului frumos erau mulţi vizitatori, bineînţeles cu mulţi copii. Am mers pe un traseu pietonal ceva mai mult de o milă până la o fermă de animale pe care am vizitat-o cu interes.

Locul de parcare.

Dealurile Los Altos.

Pe...

Traseu.

La fermă.

Schelet bovin.

Ne-am întors pe aproximativ acelaşi traseu, dar acum oboseala se simţea pe fete, pentru că era ora de culcare de după amiază.

În scorbură.

Imediat după ce am ajuns acasă fetele s-au culcat.

Spre seară Clara şi Adela, ajutate de Mihai au construit o căsuţă de turtă dulce.

Lucrarea la început.

Opera...

Finalizată.

25 Noiembrie. În ajun de sărbătoare americană am început pregătirile pentru masa de a doua zi. După ce am pregătit locul de muncă am început cu tranşarea animalului. Acesta este un curcan de peste 10 kg, cumpărat cu o seară înainte.

Curcanul.

Apt...

Pentru..

Tranşat.

Îl admiră...

Şi fetele.

Piciorul...

De peste un kilogram.

Pieptul.

Care urmează...

Să fie dezosat.

Tranşatul este finalizat.

În continuare am făcut supa de carne şi am pus friptura la marinat până a doua zi.

26 Noiembrie. Este Ziua Recunoştinţei (Thanksgiving Day), sărbătoarea în care majoritatea americanilor nu lucrează şi o petrec împreună cu familiile lor. Chiar dacă nu toţi suntem americani, nu-i bine să scăpăm o asemenea petrecere. Aşa că ne vom întâlni după-amiază, familiile noastre cu cea a cuscrilor şi ne vom arăta şi noi recunoştinţa.

Am pus friptura la cuptor şi după două ore şi jumătate a fost gata.

Friptura.

De curcan.

Cu un ceas înainte de a ne aduna am făcut şniţelele şi am fiert tăiţeii în supa de carne (de curcan).

Şniţelele din pieptul curcanului..

Supa.

În continuare am arajat cele două mese. Întâi masa celor patru copii şi apoi masa celor şapte adulţi.

Masa adulţilor.

Aperitiv.

Aperitiv: Ciuperci cu maioneză.

Alt aperitiv.

Imediat după ora 4 PM au sosit musafirii: cuscrii cu cei doi copii şi unchiul Mircea.

Desertul lui Mircea

 l

Pe bază de fructe.

Ne-am aşezat la masă şi am început să  procedăm.

Am băut mai întâi tăria, în general coniac, dar şi Belis.

Băutura de la început

Noroc!

A la votre!

Am mâncat, pe rând, aperitivul, supa, şniţelul şi friptura, bând bere şi după aceea vin. În final am ajuns şi la desert. Succesul cel mare l-a avut banala prăjitură cu mere făcută de Bibi în seara precedentă.

Prăjitura.

Cu mere.

Desertul cu...

O aranjare şocantă.

Nu am putut mânca totul, deşi ne-am străduit, dar dacă a mai rămas mâncare înseamnă că a fost de ajuns.

28 Noiembrie. Am fost în comitatul vecin  San Mateo,  în oraşul  Daly City  să vizităm  Marele Târg Dickens de Crăciun (The Great Dickens Christmas Fair).

Daly City este un oraş de peste 100000 de locuitori care se mărgineşte cu sudul  San Francisco-lui. Acolo timp de 5 weekend-uri, până în 19 decembrie, se desfăşoară târgul amintit mai sus. În  Cow Palace,  pe o suprafaaţă de aproape două hectare au fost amenajate săli de muzică, estrade pentru spectacole de teatru, locuri de dans, baruri, localuri unde se vând mâncări specifice Epocii Victoriene,  precum şi unde se ţin spectacole de circ şi de bâlci. Peste tot, personalul, în majoritate voluntari, este costumat în personaje din opera lui  Charles Dickens  (1812-1870), alături de o mare parte dintre vizitatori, care şi ei au venit îmbrăcaţi în costume din perioada respectivă.

Spectacol de teatru.

Clara şi Adela pe scenă.

Urmărind Alice în Ţara Minunilor.

Din nou pe scenă...

Cu Mama Gâscă.

Prăjituri de epocă.

Pe carusel.

Clara ţinteşte cu ciocanul.

După ce am mâncat plăcinte coapte după reţete de epocă şi am băut o cafea marinărească cu mult rom ne-am întors acasă. Vizitarea târgului a ţinut cu ceva mai mult de trei ore efectiv.

30 Noiembrie - 1 Decembrie. Ne-am plimbat prin peisajul foarte frumos colorat de toamna californiană.

Casa în care locuim.

Culori ale toamnei.

Pe Flora Vista.

În Parcul Carmichael.

Pe strada..

Pomeroy.

 Seara Betty şi Mădălina au fost cu fetele la lecţiile de înot. Fetele au progresat foarte mult cu înotatul în această toamnă.

5 Decembrie. Pentru prima dată, de când am sosit ne-am dus la ocean. Punctul final al excursiei a fost planificat Half Moon Bay (Golful Semilunei). Undeva pe drum, în Davenport am oprit la o terasă unde se vindeau produse de brutărie pentru că Adela  a simţit foame.

 

Continuându-ne drumul am oprit într-o rezervaţie naturală Coastal Terrace Prairie. Preriile de coastă californiene aveau o floră şi faună specifică. Datorită faptului că pământul de la malul oceanului este foarte fertil, acesta a fost folosit pentru culturile agricole şi pentru pășunatul animalelor și numai zone extrem de mici s-au mai păstrat aşa sălbatice, cum erau ele pe vremea amerindienilor. O asemenea zonă mai există în rezervaţia pe care am vizitat-o.

Am prins o vreme caldă dar noroasă şi Pacificul nu mai era albastru ci gri-strălucitor. Ţărmul a fost foarte erodat, eroziunea ajungând în unele locuri foarte aproape de drumul de coastă  California State Route 1, ce parcurge coasta oceanului de la  San Diego  până la graniţa cu Oregonul pe o distanţă de peste 800 km..

Spre ocean.

Vegetaţie...

Ca acum 10000 de ani.

Pe plajă.

Lângă...

Un mic fluviu.

Fluviul...

Ce poate fi trecut cu picioarele.

Ţărm erodat.

Ne hodihnim.

O zi caldă.

Pe marginea lui California 1 înspre parcare.

Ajunşi la maşină am plecat spre destinaţia finală, unde în port, la fel ca şi în anii trecuţi, am mâncat cel mai bun peşte din California.

Aşteptând peştele cu cartofi pai.

Pret-a-manger.

Un sos.

Populaţia mănâncă.

Am ajuns acasă pe la ora 5 PM când deja afară s-a întunecat.

Spre seară fetele şi-au curăţat cizmele pentru ca în timpul nopţii Moş Nicolae să pună în ele cadouri (dacă au fost cuminţi).

Întâi Clara.

Apoi Adela.

Fetele s-au culcat cu speranţa că  Moşul  le va vizita în timpul nopţii.

6 Decembrie. Pe la ora 7 şi jumătate fetele s-au trezit şi au venit în dormitorul nostru. După o jumătate de oră Clara şi-a adus aminte de Moş. S-au dus amândouă şi i-au trezit pe Mihai şi pe Mădălina şi toţi şase am coborât acolo unde am plasat aseară pantofii. Surpriză: Moşul a venit!!!

Am despachetat pe rând tot ce era în dreptul pantofilor fiecăruia. Evident că fetele au primit cele mai multe cadouri, pentru că ele au fost cele mai cuminţi.

În patul bunicilor.

Desfacerea cadourilor.

După micul dejun, fetele ajutate de părinţi au lucrat pe cadourile primite, pictându-le şi pregătindu-le pentru coacerea vopselei în cuptor, a doua zi.

8 Decembrie. Am fost cu Adela la cumpărături şi ajunşi la Lucky am folosit banii mărunţi la căluţi.

Ca o călăreaţă adevărată.

12 Decembrie. Am sărbătorit ziua lui Mihai în avans. Au fost invitaţi, înafară de noi, părinţii lui Mădă, unchiul Mircea, Mona şi Anand, Moni şi Mihai Mudure, adică 11 adulţi şi 6 copii.

Am băut ţuică, coniac, lichior Belis, vişinată, bere şi vin. Cred că nu am omis nimic. Mâncarea a fost indiană şi a fost comandată de la un restaurant.

Masa unde vom aşeza mâncarea.

În aşteptarea...

Musafirilor.

Anand, Mona şi Trisha.

Mihai şi Mădă.

Şi noi.

Mâncarea...

Indiană.

Vegetariană, cu carne de capră şi de pui.

Majoritatea foarte condimentată.

Procedăm.

Adela, evitată de fetele mai mari.

Tăvile se golesc, dar nu prea rapid.

Un moment remarcabil, mai ales pentru copii a fost apariţia tortului festiv al lui Tati.

Trei zeci şi ceva.

Copiii participă cu interes.

Ne pregătim pentru...

Suflatul...

Lumânărilor.

Tortul a fost impărţit între copii şi adulţi.

După tort se părea că nu o să pot să mai beau, dar de la un moment dat a început să meargă vinul negru şi am procedat, nu numai eu, ci aproape toţi adulții.

Pe la ora 9 musafirii au plecat, evident că din cauza copiilor.

O parte din luminile de sărbători.

A mai rămas mâncare. Băutură mai puţină.

13 Decembrie. Am făcut pregătiri pentru serbarea zilei de naştere a lui Mihai în familie. Bibi a făcut un tort cu nuci prăjite, a definitivat  gullyas-ul şi a aranjat carnea pentru şniţele.

Am pus masa ca pentru o sărbătorire în familie.

Masa aranjată.

Primele care-l felicită pe Tata sunt fetele.

La Mulţi Ani Tati!

Sandvici (Sandviş).

L-a felicitat apoi Bibi şi Bubu.

Făcut parcă pentru el!

Apoi l-a felicitat Mădă.

Am băut   cruşonul de iarnă făcut din fructe californiene, care aveau aspect foarte plăcut, dar  aromele lor lăsau mult de dorit.

După gullyas şi şniţele am trecut la şampanie, pe care sărbătoritul a desfăcut-o cu un zgomot sec, dar intens.

După ce ne-am luptat cu şampania a venit momentul tortului festiv, tortul de cranţ  făcut de Bibi.

Fetele l-au ajutat pe Tati la suflatul lumânărilor şi apoi au mâncat din tort. A fost foarte bun!

18 Decembrie. Dimineața la ora 8 și 30 de minute a avut loc la școala Clarei un careu în care conducerea a urat elevilor o vacanță plăcută și cu ocazia aceasta a premiat câțiva elevi. Printre aceștia și Clara care a primit Premiul pentru Prietenie.

Careul s-a desfășurat după un ceremonial care cuprindea și jurământul față de drapelul american. După aceasta directoarea școlii i-a citit pe elevii premiați și ei au mers, pe rând, să-și ia premiul de la directorul adjunct.

Directorul adjunct...

Cu elevii premiați.

Clasa Clarei în careu.

Li s-a adăugat Adela.

Premiul Clarei.

19 Decembrie. Am mers cu toții la Teatrul din San Jose să vedem baletul Spărgătorul de Nuci, de P. I. Ceaikovschi. Noi, ramura bătrână, am mai văzut acest balet la Londra, la  Opera  Covent Garden,  în prima zi a anului 2008.

Clara a mai fost la spectacole, dar pentru Adela acesta va fi primul. Nu știm cum va rezista. Vom putea viziona până la capăt, sau va trebui să plecăm înainte de final?

Am ocupat locurile și am așteptat începerea spectacolului.

Sala...

Se umple...

Înct-încet.

Locurile noastre.

Prestația trupei din localitate a fost de nivel mediu, mult mai jos decât cel al ansamblului de la Opera Regală britanică. În schimb Adela s-a comportat peste așteptări. A trăit cu intensitate tot spectacolul, s-a mișcat pe scaun în ritmul muzicii și aplauda cu plăcere odată cu ceilalți spectatori. Cel mai frumos din actul I a fost dansul după valsul fulgilor de nea.

În pauza dintre cele două acte am reușit să cumpărăm de la bufet șampanie și vin alb, pentru că am ajuns acolo printre primii. În 2011 când am mai fost, tot aici, la Lacul Lebedelor nu am reușit, pe toată durata pauzei, să cumpărăm ceva.

În timp ce conzumam cele cumpărate, fetele au alergat și au dansat în jurul nostru.

Pardoseala.

Pe parcursul actului al II-lea, au avut succes Dansul Rusesc, Dansul Chinezesc al Clopoțeilor și Dansul Florilor. Deși a fost interzis am făcut câteva fotografii în timpul spectacolului, dar neavând decât telefonul la mine, nu au ieșit prea reușite.

Așteptând actul al II-lea.

Fotografii...

Din...

Spectacol.

Pe la ora nouă și jumătate PM me-am întors acasă, încântați cu toții de spectacol.

21 Decembrie. Este ultima zi a Toamnei Astronomice. La ora 20 și 48 min, ora locală, va avea loc Solstițiul de Iarnă 2015.

Fiind vacanță, fetele au ieșit cu Bibi și cu mine în parc, pe la ora 11.

În spatele casei.

Spre...

Parc.

Toamna prezentă în parc.

Printre dinozauri.

Când am plecat din parc spre casă a început să picure ușor, iar când am ajuns ploaia s-a pornit intens și a ținut inclusiv toată noaptea.

După solstițiu am intrat în Iarna Astronomică. Este drept că iarna californiană este asemănătoare cu un început de toamnă de la noi.

Ploaie rece de toamnă.

20h48m CA.

A început Iarna Astronomică.

După noaptea cea mai lungă de astăzi, ziua va începe să crească, insesizabil la început, dar principalul este că ea crește!

24 Decembrie. Fiind ajunul Crăciunului am mers cu toții la Mihai și Moni, unde mai erau cuscrii și cei doi verișori ai fetelor. După un aperitiv a sosit Moș Crăciun care a înmânat cadouri copiilor și oarecum simbolic și pentru adulți.

Michaela.

Pomul verișorilor

Dans sub pom.

A sosit Moșul.

Se împart darurile.

Moașa îl ajută pe Moșu.

Se bucură cu mic și mare.

Înseamnă că am fost cuminte.

Despachetăm cadourile.

Se spun poezii Moșului.

Se continuă probarea cadourilor.

După ce Moș Crăciun a mers și pe la alți copii, noi ne-am pus și am continuat mâncatul și evident băutul. Copiii au fost mai atrași de cadouri și au început să se joace cu ele.

După ora trei am venit acasă.

25 și 26 Decembrie. Am serbat cele două zile de Crăciun acasă și singuri și împreună cu câțiva musafiri.

Adela magician.

Hocus pocus!

7 Ianuarie 2016. După ce am venit din Mexic am avut parte numai de zile ploioase. Abia de Sfântul Ion a apărut soarele.

Am fost cu Adela la cumpărături la Lucky și ne-am dat cu căluții.

Căutând păpădii.

8 Ianuarie.  Spre seară, după ce am cinat, Mihai cu Mădă au spus că pleacă la un dealer auto să vadă ceva oferte, pentru că leasing-ul pentru mașină expiră la sfârșitul lunii.  

Înainte de ora 10 s-au prezentat cu două mașini, cea veche și cea nouă, care are aceeași marcă, dar model de la sfârșitul lui 2015.

Cu dealer-ul.

Cu mașinile: nouă și veche.

Bordul la cea nouă (30 km).

Motorul.

Dintre îmbunătățiri, față de cea veche, am remarcat că pornește fără a introduce cheia în contact, fiind suficient ca aceasta să fie prezentă în habitaclu. Este dotată în plus cu încălzire la scaunele din față și la volan. Am făcut o tură pe El Camino  cu Mihai la volan.

9 Ianuarie. Ne-am trezit la ora 5 și înainte de 6 am plecat la munte la schi. Este prezentă toată familia, mai puțin Mădă, care nu a putut veni. Mergem la Kirkwood, o stațiune aflată la o distanță de 280 de km de casă. Am mers prin Oakland, prin estul Golfului pe mai multe autostrăzi, până la Stockton, un oraș de unde intrăm pe un drum național care în zona montană urcă până la peste 2000 m altitudine.

Apare zăpada.

S-au trezit fetele.

Zăpadă...

Din ce...

În ce...

Mai multă.

Pe drum a trebuit să punem lanțurile pentru că drumul era acoperit cu polei.

După ora 9 am ajuns în stațiune. Aici Mihai a achitat taxa pentru școala de schi a fetelor și după ce le-am echipat le-am predat pentru curs. Clara a mai schiat și anul trecut și a mers destul de bine. Adela punea acum schiurile pentru prima dată pe picioare.

La Kirkwood.

Adela fii gata!

Și Clara.

Clăparii...

Și schiurile.

În plină iarnă.

Un...

Tur...

De...

Orizont.

După ce fetele au fost încredințate monitoarelor, Mihai s-a dus să schieze împreună cu doi prieteni, Nicu și Radu. Eu și cu Betty ne-am retras la Restaurant, pentru că a început un vâticel care se făcea tot mai rece.

Poză făcută de Mihai.

La...

Restaurantul...

De la baza pârtiilor.

La ora 3 jumate am mers noi și le-am scos pe fete, le-am dus la restaurant, le-am dat să mănânce și după închiderea pârtiilor a apărut și Mihai cu prietenii.

Noi patru am mers la mașină, am pornit încălzirea, le-am schimbat pe fete și atunci când înăuntru era cald și parbrizele dezghețate a apărut și Mihai. După ce s-a schimbat, deja pe întuneric am plecat spre casă. A condus încet datorită lanțurilor pe care le-am scos numai când a dispărut zăpada de pe șosea.

În Stockton am oprit la un Starbucks după care am continuat drumul, ajungând acasă pe la ora nouă și jumătate.

Am tras concluzia că a fost o zi folositoare pentru micile schioare și va trebui repetată în sezon, dar dacă se poate, într-o zi de lucru, pentru a evita aglomerația.

13 Ianuarie. Mihai a venit acasă cu a doua mașină luată în leasing. Era necesară această a doua mașină, pentru că distanța între locul lui de muncă și a lui Mădă este destul de mare.

A hotărât să își ia o mașină sport Dodge Challenger, fabricată în decembrie 2015. A ales modelul cu capacitatea de 3,6 l cu 6 cilindri în V, care dezvoltă o putere de aproape 400 CP.

Culoarea Pruna Nebunatică (Crazy Plum Purple)

10 mile la bord.

Motorul.

După ce fetele au plecat cu Mădă și cu Bibi la lecția de înot, am ieșit și noi cu noua mașină. Deși nu am condus-o eu, am simțit că are un demaraj foarte puternic și este comod să stai pe locurile din față. În spate este mai strâmt, în schimb, contrar așteptărilor are un portbagaj mare. Ei patru pot circula comod cu ea, cel puțin până la terminarea leasing-ului.

Este admirată...

De familie...

În garaj.

26 Ianuarie. Mihai cu fetele a mers la schiat, tot la Kirkwood. Fiind marți au fost puțini schiori în stațiune și o singură monitoare s-a ocupat de fete. Clara a făcut o coborâre pe o pârtie destul de lungă, pentru începători, în timp ce Mihai a filmat-o. Amândouă au făcut progrese remarcabile la schiat.

Din nou la Kirkwood.

Cam gol în timpul săptămânii.

Clara urcă spre pârtie.

Telefericul.

S-au întors acasă seara pe la ora 9, obosiți, dar mulțumiți.

31 Ianuarie. Mihai și Betty au mers cu Dogele la Observatorul Astronomic Lick de pe Muntele Hamilton, acolo unde am mai fost în 2009. Surpriza a fost că la cei peste 1200 m era zăpadă.

La Observator...

Era ceață...

Și era instalată...

Iarna.

Dogele.

Observatorul privit de jos.

4 Februarie. Este ziua mea de naștere, zi în care împlinesc o vârstă rotundă. Am sărbătorit-o seara în sânul familiei dragi.

În așteptarea sărbătoririi.

Sunt felicitat.

Noroc!

A la votre.

Florile în vază.

Somonul de Atlantic...

Pregătit la 3 tigăi.

Prima tură e gata.

La Mulți Ani!

Poftă...

Mare!

Se deschide șampania.

Moet Chandon.

S-a cântat La Mulți Ani!

Prăjitura Deliciu.

Cadou de la Bibi.

Cadou de...

La tineret.

Seara s-a încheiat cu un show susținut de Clara, care a dansat pentru Bubu. Acesta a fost filmat, la fel ca și momentul în care sărbătoritul și apoi fetele au suflat lumînările care indicau vârsta aniversată.

8 Februarie. Am ieșit cu Adela să ne plimbăm în jurul casei, pe o vreme de vară, putem spune. Temperatura la umbră a fost de 25 de grade C.

Bibi după voluntariat.

Unii pomi...

Au înflorit.

Pe Halford.

Suntem...

Prea îmbrăcați.

Pe...

Lillick.

Îți vine...

Să cauți...

Umbra.

Mă gândesc că peste aproximativ o săptămână plecăm acasă, la o iarnă mizerabilă și mă apucă, ca și pe Topârceanu, o tristețe iremediabilă.

9 Februarie. Tot plimbare prin împrejurimi. Vremea a fost de vară.

Pe Halford.

Culegem papadii.

Poftim...

Suflă Bubu!

Traficul este...

Pe...

El Camino...

Real.

10 Februarie. Vremea este în continuare splendidă. Am făcut o plimbare pe  Flora Vista, apoi pe Granada,  pe  Pomeroy,  El Camino,  Halford  și am revenit pe  Gazdar.

Pe Flora Vista...

La vechea locuință.

Copiii au stat aici patru ani.

11 Februarie. Aniversăm 45 de ani de la căsătoria noastră civilă.

Florile...

În cinstea evenimentului.

Cumulate cu cele de la ziua mea.

 Am făcut grătare în curte și bineînțeles că ne-am străduit să le mâncăm.

Clara a măturat în curte.

Mihai grataragiu.

Ajutat de Clara.

La masă.

La mulți ani!

Suflăm în lumânări.

4 și 5.

14 Februarie. Am fost la Half Moon Bay, într-un weekend de sărbătoare, adică unul în care oriunde te duci găsești aglomerație. Mâine va fi a treia lune din februarie, care în Statele Unite este Ziua Președinților, zi de sărbătoare, în care nu se lucrează.

În drum...

Spre Half Moon Bay.

Am oprit pe Domeniul Ritz Carlton și am coborât pe plaja Pacificului. Oceanul nu era deloc ospitalier, avea culoare cenușie și pe plajă bătea un vânticel puternic și rece.

Spre...

Plaja...

Oceanului...

Pacific.

Adela cu picioarele în fluviu.

Și Clara.

Bate vântul.

Am mers pe terasa unui restaurant să ne încălzim după vântul îndurat pe plajă.

Noroc!

Cu...

Țărmul...

Erodat.

La Half Moon Bay în restaurantul din port eru foarte mulți clienți doritori de a mânca  produse ale mării.  Am așteptat aproximativ o oră până ne-a sosit peștele comandat.

Intrarea în...

Portul Half Moon Bay.

Așteptând...

Friptura... 

De pește.

15 Februarie. Împreună cu Mihai, Betty și fetele am fost la San Francisco. A fost cea mai frumoasă vreme pe care am prins-o în toate vizitele noastre în oraș.

Am revizitat , după cinci ani, Strada Lombarzilor, am mers la Podul Golden Gate și am revenit în oraș pe un drum îngust și abrupt cu sens unic.

Spre... 

San Francisco.

Insula Alcatraz.

Am parcat.

Tramvaiul cu cablu.

Pe...

Strada... 

Lombarzilor.

Îngustă și...

Foarte curbată.

Magnolie.

Coborâm strada...

Cu mașina.

Am mers în continuare spre Podul Golden Gate pe care l-am văzut în fiecare sezon de vizită a Statelor Unite, de obicei de mai multe ori. Acum îl vedem însă pentru prima dată în acest sejur.

Din nou Alcatraz.

A apărut...

Podul.

De astă dată, datorită vremii extrem de frumoasă Podul nu mai este în ceață, stare în care l-am văzut de obicei. L-am traversat și cu greu am găsit un loc în parcarea de la capătul de nord. Era a treia luni din februarie, Ziua Președinților.

Traversăm Podul.

Pe malul nordic...

Al strâmtorii...

Golden Gate.

Mulțimea de vizitatori,

Golful și orașul.

Cu toții în poză.

Am urcat pe dealul din stânga Podului și am oprit într-o parcare de unde aveam o priveliște admirabilă spre Pod și spre o mare parte a Golfului San Francisco și a strâmtorii Golden Gate.

Clara ne-a fotografiat.

Selfie.

Mai tineri decât Podul.

Noul Chrysler.

Am plecat într-un circuit pe un drum îngust și abrupt cu sens unic, aflat pe malul Golfului. Undeva am oprit și am luat masa de prânz.

Drumul cu panta de 18%.

Am trecut din nou peste Pod, spre oraș și nu se cerea taxă de trecere.

Am revenit acasă pe autostrada destul de aglomerată, la acea oră.

16 Februarie. A fost ultima zi de ședere în SUA. Am făcut o împachetare mai grosieră și pe la amiază am luat două trotinete și o bicicletă în portbagajul Dogelui și am plecat cu Betty și cu fetele în parc. După un timp a venit și Mihai cu bicicleta.

Cursă...

De urmărire.

Tot...

Așa.

Le...

Place!

Reveniți acasă am culcat fetele și am definitivat împachetarea.

Pe la ora șase am plecat toți la aeroport, la San Francisco.

În...

Aeroport.

Ne-am despărțit cu părere de rău, noi am mers la controlul de securitate și ei spre ieșire. Mult timp ne-am mai văzut încă, apoi noi am intrat.

Am ajuns la poarta de îmbarcare și am așteptat.

La poarta de îmbarcare...

Spre Munchen

Unsprezece ore de zbor au trecut relativ repede și am ajuns la destinație.

17 Februarie. Escala de la Munchen este de cinci ore, așa că fără grabă am umblat prin magazine, am mâncat și am și băut cafea și bere.

La localul vienez

Chiar și o ...

Bere mare se termină

Așteptăm...

Îmbarcarea...

Spre Cluj

Am urcat în avionul Companiei Dolomiti care ne-a dus la Cluj.

18 Februarie. Adi ne aștepta la aeroport și ne-a dus acasă, unde am ajuns la ora două din noapte. Casa era încălzită, datorită Dănuței, căreia din nou îi mulțumim.