Bucătăria. |
După ce s-au trezit şi ei şi şi-au luat micul dejun, am ieşit prin împrejurimi să vizităm cartierul.
Arealul oraşului San Jose de azi, a fost locuit de triburi de amerindieni încă din cele mai vechi timpuri. Prin mijlocul secolului al XVIII-lea au sosit primii europeni, călugări franciscani din Spania, iar în 1777 a fost declarat oraş, fiind prima aşezare civilă din colonia spaniolă Alta California. Agricultura sa trebuia să aprovizioneze forturile militare cuprinse între Monterey şi San Francisco.
În 1846 este ataşat Statelor Unite, făcând parte din statul California, un timp fiind chiar capitala statului. Multă vreme a fost o zonă agricolă, abia la începutul celui de-al doilea război mondial s-a dezvoltat rapid industria de război.
După război, odată cu creşterea economică are loc şi o creştere a populaţiei, care a condus la creşterea numărului de locuinţe şi odată cu asta la creşterea suprafeţei locuite. Aceasta are o arie de 461 de kmp, fără a socoti suburbiile, împreună cu care are peste 700 kmp. Câteva dintre suburbii sunt: Los Gatos, Milpitas, Mountain View, Santa Clara, Saratoga, Sunnyvale. Numele acestora sugerează că multe dintre ele sunt aşezări vechi, din perioada spaniolă de guvernare.
Populaţia aglomeraţiei urbane San Jose este de peste un milion de locuitori fiind al treilea oraş al Californiei şi al zecelea al Statelor Unite. Suprafaţa relativ mare a oraşului, nu a dus la apariţia clădirilor foarte înalte, majoritatea dintre ele având numai patru nivele. Structura de rezistenţă a puţine dintre clădiri este din beton armat, cele mai multe fiind construite din materiale uşoare, între care predomină lemnul.
Străzile oraşului sunt paralele şi perpendiculare, sunt foarte largi şi sunt inundate de o vegetaţie abundentă compusă din arbori, arbuşti şi din flori. Dintre arbori, pe departe predomină palmierii, numeroase conifere şi chiparoşii, dar sunt şi mesteceni, sicamori, bambuşi, platani şi chiar stejari. Există deasemenea kilometri pătraţi de peluză de-a lungul majorităţii trotuarelor. Aici sunt îngropate la mică adâncime ţevi de plastic prin capetele cărora peluza şi vegetaţia sunt udate automat, după un anumit program, cu apă reciclată. Există plăcuţe care avertizează în engleză şi spaniolă cum că respectiva apă nu este potabilă. Apropo de trotuare, oraşul San Jose este un oraş civilizat al Statelor Unite, pentru că le are. Multe dintre oraşele din SUA au numai străzi pentru circulaţia auto.
Clima oraşului este de tip mediteranian, precipitaţiile sunt reduse (366mm/an), 300 de zile dintr-un an fiind însorite. Temperaturile sunt acceptabile, temperatura maximă vara este cam de 30 gr C, ziua, iar noaptea scade la în jur de 15 gr C. Pentru că pe toată perioada zilei bate o briză plăcută, temperatura asta maximă este foarte uşor de suportat. După apusul soarelui însă, trebuie neapărat să-ţi iei o haină sau un pulover.
Economia oraşului se bazează pe înalta tehnologie, inginerie, computere şi companii de microprocesoare, concentrate în Silicon Valley.
În zona oraşului trec câteva autostrăzi, atât de interes local, cât şi de interes naţional. Există şi un aeroport de unde se fac curse în interiorul Statelor Unite, precum şi în Mexic şi Canada.
În oraş funcţionează numeroase universităţi locale de prestigiu: Universitatea Santa Clara, Universitatea de Stat din San Jose, Universitatea Stanford, Universitatea Berkeley care pregătesc studenţi mai ales în inginerie şi în ştiinţa calculatoarelor.
Cartierul unde locuieşte Mihai se numeşte North Park Apartment Village. Apartamentele sunt grupate în complexe de câte patru, şase sau opt blocuri, plasate pe laturile unui patrulater şi legate între ele prin coridoare, astfel că, de la un apartament la altul poţi ajunge şi fără să ieşi afară.
Vegetaţie... |
Şi blocuri din complex. |
Mihai ne-a dat o cheie de la apartament şi o cheie magnetică cu care putem deschide uşile de acces la toate spaţiile exterioare din complexele din cartier.
Am făcut o plimbare pe nişte străzi din împrejurimi şi am băut o cafea la un magazin Starbucks. Pe lângă cafeaua esspreso, care era băubilă, mai erau şi alte mărci de cafea, unele cu lapte, altele cu gheaţă, care nu mi-au inspirat absolut nici o încredere. După vreo doi kilometri ne-am întors acasă pe o stradă frumoasă şi liniştită care se numea Baypointe.
Am luat o masă de prânz mai frugală, urmând ca masa principală să o luăm pe la ora 5, după care urma să mergem la piscină.
Ca să petrec timpul în mod util m-am apucat să ascut toate cuţitele familiei, apoi m-am culcat pentru aproximativ o oră.
Ascut... |
Toate cuţitele. |
În timp... |
Ce ei butonează.. |
Mâncarea de brocoli. |
Televizorul. |
În sufragerie. |
Acolo ne-am întâlnit cu celălalt Mihai, fratele Mădălinei şi cu Monica, soţia lui.
Am făcut baie într-o apă care avea aproape temperatura corpului şi după o oră de bălăceală am ieşit afară.
La Piscina Mare... |
A complexului. |
Seara era rece. |
La jacuzzi |
Se... |
Înserează. |
Nu ne-am adaptat chiar de tot la diferenţa de fus orar, dar aceasta ne-a deranjat extrem de puţin în aceste prime două zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu