Praga 2004

Oraş: Praga
Coordonate Geografice: 50g50m00s N 14g25m00s E
Ţara: Republica Cehă
Populaţia: 1200000 locuitori
Data sejur: 10,11 Decembrie 2004
Locuinţa: Advantage Hostel

11 Decembrie. Am plecat din Dej în jurul orei 8 cu un microbus. Eram patru adulţi: Betty organizatoarea excursiei, ghida de la Alina Tours, şoferul şi eu. Pe lângă noi mai erau în jur de vreo 15 elevi, majoritatea din clasa a XI-a.

Am trecut prin oraşele Cluj, Oradea, Borş, Puspokladany, Budapesta, Mosonmagyarovar, după care am intrat în Austria. Înainte de Viena am luat-o pe un drum naţional, am sosit în Cehia şi am ajuns la o autostradă pe care ne-am dus până în Praga.

Destul de greu am găsit noaptea, pe la ora nouă, hotelul în care ne-am cazat. Am ocupat trei camere. Eu cu şoferul o cameră din care se trecea într-a doua, a băieţilor. Betty şi ghida, împreună cu fetele erau în cea de-a treia. La capătul coridorului erau două băi: una pentru bărbaţi şi una pentru femei. Era un hotel foarte sărăcuţ, asemănător cu internatele unde eram cazaţi, când eram elev, în excursiile şcolare.

12 Decembrie. Aveam sarcina ca dimineaţă la ora şapte fără un sfert să le trezesc pe fete. Am reuşit să dorm până pe la ora şase şi am aşteptat în pat până să-mi îndeplinesc misiunea.

Când am bătut în uşa lor, mi-au spus că încă de ieri, li s-a blocat clanţa de la uşă şi nu pot să iasă afară. L-am anunţat pe recepţioner, a încercat şi el cu cheia de rezervă, dar evident nu a reuşit. Va telefona să vină lăcătuşul hotelului. Dacă aş fi mers la uşa lor la ora şase am fi câştigat ceva timp.

Lăcătuşul a sosit peste vreo oră şi cu scule de spărgător a stricat broasca şi-a eliberat prizonierele.

Am luat micul dejun în sala de mese a hotelului, acesta fiind singurul lucru de calitate din Hostel.

Am părăsit hotelul cu microbusul şi am mers să vizităm primul obiectiv, Castelul Hradcany.

În faţa hotelului.

Aşteptăm microbusul.

Castelul Hradcany.

Intrarea în castel.

Catedrala Sf. Vitus.

Cu catedrala.

În interior...

Fotografii clandestine.

După vizită ne-am plimbat pe străzile din jurul castelului, până s-a împlinit timpul la care să ne preia microbusul.

Praga de la înălţime.

Stradă în Praga.

Microbusul ne-a dus în oraşul vechi. El s-a instalat într-o parcare, unde chiar când am ajuns noi s-a eliberat un loc. Am mers pe jos până la Podul Carol, cel mai vechi din oraş, care este pod pietonal şi pe care noi l-am traversat în întregime.

Vltava.

Podul Carol.

Intrarea pe pod.

Pe podul...

Plin de statui.

În depărtare un pod mai tânăr.

Curentul decembrist de pe pod ne-a cam înfrigurat şi ne-am gândit ca cei trei adulţi să mergem într-un restaurant să ne încălzim. O fetiţă, dintre elevi, îi spune la Betty, că dacă tot suntem în Praga, nu mergem să bem o bere cehească? M-am gândit şi eu: Poţi să refuzi o astfel de propunere? Nu poţi!

Am luat ceata de doritori şi împreună cu nevastă-mea şi cu doamna Alina Tours am intrat într-o berărie de lângă pod.

Chelnerul nu a prea vrut să-i servească pe minori. Ghida m-a chemat să tratez cu chelnerul şi a zis Domnu Profesor. Chelnerul a fost de acord să le ducă şi minorilor câte un ţap de bere, cu condiţia ca să o comand eu. Am fost de acord şi treaba s-a rezolvat. Am văzut însă că nişte doamne (babe), dintr-un grup care se afla şi el în berărie, se uitau la mine cu indignare. Eram profesorul care permite elevilor să bea câte o atât de alcoolică băutură. Evident că mie nu mi-a păsat şi ca să nu le fiu dator, am adresat în gând, nişte lozinci la adresa lor şi a mamelor lor. Ca să fim chit!

Berea a fost foarte bună. Eu am băut două halbe. Binînţeles că nici noi şi nici copiii nu au avut nimic.