Cegled 2012

Oraş: Cegled
Coordonate Geografice: 47g10m00s N  19g48m00s E
Ţara: Ungaria
Populaţia: 35000 locuitori
Data sejur: 12 spre 13 februarie şi 13 spre 14 iulie 2012
Locuinţă: Hotel Garni

12 Februarie. Deoarece la Regensburg ne-am culcat devreme, ne-am şi trezit devreme. Ne-am făcut toaleta de dimineaţă, am împachetat şi înainte de ora şapte ne aflam în sala hotelului unde se servea micul dejun.

Era tot bufet suedez. Te puteai servi la discreţie, cu pâine, unt, mezeluri, o gamă variată de pateuri de uns pe pâine, cafea, ceai, ouă fierte şi altele. Fiind şofer, micul meu dejun, pe care mi l-am impus, a fost mult mai sărac decât cel al lui Betty.

Am dus bagajele la maşină şi după ce s-a dezgheţat parbrizul am plecat spre rampa de urcare pe aceeaşi autostradă A3, înspre Passau.

Autostrada era destul de liberă, fiind duminică, majoritatea TIR-urilor au interdicţie de circulaţie în Germania, Austria şi Ungaria, adică pe tot traseul nostru.

Am oprit la restaurantul benzinăriei de la intrarea în Austria, unde Betty a băut o cafea şi eu un pepsi. Vigneta cumpărată la plecare, ca şi Matrica, de altfel mai erau încă valabile  pe teritoriul austriac şi ungar.

Am plecat mai departe spre Viena. Spre bucuria noastră, era o zi splendidă, cu cer senin, numai bună de călătorit iarna, pe o autostradă uscată. În apropierea orăşelului Ybbs ne-am oprit la o benzinărie şi am făcut plinul cu motorină.

Am plecat mai departe, am trecut de Viena, am intrat pe autostrada de Budapesta, am ajuns la centura M0 a Budapestei, de unde am trecut pe autostrada M5.

Aici am oprit la parcarea cu Pensiunea Venus, vis-a-vis cu pensiunea cu acelaşi nume de pe partea cealaltă, pe care am vizitat-o la plecare.

Am cumpărat câteva sticle cu şampanie ungurească BB şi ne-am dus apoi la restaurant să luăm masa de prânz. Am luat câte un gulyas care a fost şi mai bun decât cel de vis-a-vis şi într-o cantitate mai mare (10 dl, după cum a spus chelnerul).

La Pensiunea Venus.

 Pentru că acest gulyas este mâncat de o mulţime de oameni, care au stomacul mai mult sau mai puţin puternic, el nu este foarte condimentat la gătire, cum ar cere reţeta. De aceea i se aduce clientului un bol cu un condiment sub forma unei paste concentrate, numit Eros Pista (Pişta cel forţos) şi clientul îşi face mâncarea cât vrea el de iute.

Acest procedeu suplineşte modul tradiţional de a găti gulyas-ul, cu condimentul natural format din ardei foarte iuţi şi din boia foarte iute, fierte de la început în compoziţie, dar nici pe departe nu-l egalează. A fost totuşi bun!

Gulyas-ul unguresc

Iute şi fierbinte.

 Am plecat mai departe spre Cegled, un oraş de vreo 35000 de locuitori, aflat în apropierea drumului naţional N4, Budapesta-Debreţin. Spre sfârșitul comunismului orașul avea către 40000 de locuitori, dar acum s-a cam depopulat. Aici am rezervat o cameră la un hotel, tot prin internet.

Am găsit repede adresa hotelului, dar asta numai datorită GPS-ului. Fără el ne-am fi descurcat foarte greu.

Era încă ziuă când ne-am cazat, într-o cameră mai veche, dar extrem de curată, bine încălzită şi prevăzută cu o baie care funcţiona cu apa caldă termală, sulfuroasă, după miros.

După ce am testat programele diferitelor canale TV existente şi lămurindu-ne de calitatea lor, ne-am culcat, cu gândul la ziua de mâine, ultima zi a călătoriei noastre.

13 Februarie. Când m-am trezit, Betty m-a anunţat că ninge încă de azi-noapte. Bine că nu am observat, că altfel, precis nu aş mai fi putut dormi.

Am fost singurii care am luat micul dejun, în sala pregătită pentru acesta. Mîncarea era pusă pe masă, era pe bază de mezeluri şi de brânzeturi, era bună şi din abundenţă. Datorită vremii nu prea aveam poftă de mâncare.

Cînd am plecat era ziuă şi ningea destul de slab. Am lăsat în urmă Cegledul, am rulat vreo 10 minute pe un drum judeţean şi am ieşit la N4.

Am oprit la Fegyvernek, unde la plecare am cumpărat Matrica. Am făcut plinul de motorină şi apoi ne-am continuat drumul.

Când am părăsit N4 în Puspokladany, la vreo 60 de km de frontieră, a început să ningă ceva mai tare. Din când în când trebuia să folosesc ştergătoarele de parbriz.

Am continuat drumul şi când am trecut pe teritoriul românesc, aici ningea din abundenţă.

Respectând viteza legală şi fără să frânez, am traversat Oradea şi am luat-o spre Cluj. Şoseaua devenea din ce în ce mai puţin aglomerată, mai ales în afara localităţilor.

Nu mă simţeam deloc în largul meu, pentru că nu am mai condus pe zăpadă.

În judeţul Bihor poliţia îi oprea pe şoferii de TIR şi îi obliga să parcheze, ne mai lăsându-i să continue drumul.

Am întâlnit utilaje ale drumarilor, care au îndepărtat zăpada, astfel că stratul era de numai 2-5cm.

Încet, încet, porţiunea parcursă creştea şi am ajuns în Cluj tocmai la o oră de vârf când principalele artere erau foarte aglomerate.

 Am traversat şi Clujul, iar şoseaua spre Dej era mai practicabilă.

Am ajuns acasă şi strada noastră era plină de zăpadă. În faţa casei vecinul Joo şi Dana au îndepărtat zăpada şi astfel am putut intra în curte.

Zăpada de pe strada noastră

Intraţi în curte

Cred că a fost cel mai dificil traseu pe care l-am parcurs în cariera mea de 43 de ani de când sunt şofer.

13 Iulie. Într-o zi de vineri, care pica şi în data de 13, am început Vacanţa din vara anului 2012.

Planul iniţial prevedea să plecăm sâmbătă, dar Ghiţă a avut ideea să împărţim prima etapă, cea mai lungă, în două, aşa că vom pleca cu o zi mai devreme şi vom dormi în Cegled, la acelaşi hotel unde eu cu Betty am mai dormit în februarie.

Plecarea a fost stabilită pentru ora 9. La ora 9 şi 5 minute Rodi ne-a dat un telefon şi ne-a spus că tocmai ies pe uşă, deci în 5 minute vor fi la noi unde vor lăsa maşina lor.

Au sosit după o jumătate de oră, din cauza unui sens giratoriu, zic ei, care se construia şi eu ştiu că lucrările îi afectau numai cei care circulau în sensul contrar lor.


Am plecat cu această mică intârziere şi nu ne-am mai oprit până la Floreşti, unde se găseau doi din nepoţii Timarilor, la ceilalți bunici.

Aici am stat aproximativ o oră, după care am plecat spre Oradea. Am ajuns aproape de frontiera de la Borş când am oprit la o benzinărie Lukoil de unde am luat motorină şi masa de prânz. Era o zi caniculară şi se putea trăi numai la umbră.

Alimentaţi cu toţii şi noi şi maşina, am trecut în Ungaria, am mers până la Puspokladany, apoi pe drumul naţional N4 şi undeva înainte de Szolnok am oprit la o benzinărie de unde am cumpărat Matrica, valabilă de mâine, timp de o lună.

Am continuat drumul pe N4 pe care l-am părăsit atunci când a trebuit să intrăm pe drumul de Cegled. GPS-ul ne-a dus până pe strada Morilor (Malom utca) la Hotel Garni unde aveam cazarea şi în care am mai stat în luna februarie.

Timarii au primit camera noastră de azi-iarnă, iar noi una vecină. Camerele erau foarte curate, deşi mobilierul era vechi. La baie aveam apă termală sulfuroasă, la fel ca şi în iarnă.

Inainte de mancare

Dupa mancare

Parcarea de la hotel

Am mâncat în sala de mese şi apoi am mers în oraş. Cegled-ul are 35000 de locuitori, este ceva mai mic decât Dejul, dar are foarte multă verdeaţă. Este plin de flori, de arbuşti ornamentali, dar şi de arbori mari şi bătrâni, care erau plasaţi pe toate străzile pe care am trecut.

Am intrat în grădina de vară a unui restaurant unde am băut bere ungurească. După canicula din timpul zilei, s-a mai răcorit puţin şi pe terasă a fost chiar plăcut.

Am revenit la hotel şi după o plimbare pe toate canalele televizorului din dotare, ne-am culcat şi am dormit foarte bine.

14 Iulie. După micul dejun, luat la hotel, am părăsit Cegled-ul şi ne-am îndreptat spre N4. Am continuat drumul spre autostrada M5 şi apoi pe aceasta am oprit la parcarea cu Pensiunea Venus. Aici am băut câte o cafea. Era prea dimineaţă pentru un gulyas.

Am trecut de pe M5 pe M0 şi mai departe pe M1 spre Viena. Autostrada nu era prea aglomerată şi destul de repede am ajuns la graniţa cu Austria. Aici am coborât şi am cumpărat vigneta austriacă pentru 10 zile.

Am plecat mai departe, am intrat pe superba centură a Vienei şi am ajuns pe autostrada de Linz.

În apropiere de St Polten am oprit în locul de odihnă Rosenberger, unde am mâncat ultimele sandwich-uri pe care le-am adus cu noi. Doamnele nu s-au putut abţine şi au băut şi câte o cafea filtru austriacă. Au zis că a fost foarte bună, deci să le fie de bine!

În parcarea...

De la Rosenberger.

La plecare, cerul era din ce în ce mai noros şi nu după mult timp  a început să plouă . A fost o ploaie de vară, cu o cantitate mare de apă şi a ţinut pe toată porţiunea austriacă a drumului.

Datorită ploii nu am mai oprit până la hotel la Regensburg.