Pefkari 2014

Oraş: Potos plaja Pefkari
Coordonate Geografice: 40g22m15s N  24g21m32s E
Ţara: Grecia
Populaţia: 835 locuitori permanenţi
Data Sejur: 10 - 18 Septembrie 2014
Locuinţa: Hotel Esperia

10 septembrie. După ce am trecut graniţa pe la Makaza-Nimfea şi am ajuns în Grecia, şoseaua a devenit mai bine făcută şi în zona Munţilor Rodopi, erau câteva tuneluri moderne, luminate clectric în interior.

Şoseaua grecească.

Cu tuneluri.

Munţii Rodopi.

Din oraşul Komotini am intrat pe o autostradă simplă, dar bine întreţinută pe care am mers până la Keramoti.

Pe autostradă...

De la Komotini la Keromoti.

Palmier în Keromoti.

Din Keromoti ne-am îmbarcat pe feribotul care ne-a dus în Thassos, oraşul care poartă numele insulei.

Pe feribotul...

De la Komotini...

La Thassos.

Maşina

Cafeaua.

Cu vântul în plete.

Sub un alt soare

Unul...

Mediteranian.

De la înălţime.

Debarcăm.

Ghiţă ne aşteaptă.

Pe insulă parcă totul era mai strălucitor, poate şi din cauza albastrului intens al mării. Am oprit în câteva locuri să admirăm peisajul superb de pe coasta insulei. Am continuat drumul spre Plaja Peftaki din orăşelul Potos.

Mediterana admirată...

De pe...

Coasta insulei.

Ajunşi la Hotelul Esperia patronul ne-a rugat să aşteptăm în restaurant aproximativ o oră până vor fi
curăţate camerele. Am luat, cu ocazia aceasta şi masa de prânz, o mâncare grecească, încadrată între o porţie din ţuica dusă de acasă şi de berea de la faţa locului

Camera de la hotel.

Baia.

Terasa.

Nevasta.

După o perioadă de odihnă am coborât vis-a-vis de hotel la Plaja Peftaki. Aici dacă cumpărai o sticlă de bere aveai dreptul la un şezlong şi la o umbrelă. Aranjamentul era foarte profitabil pentru noi!

Prima descindere pe plajă.

Şi la mine.

Bronzul din Hawaii se amestecă cu cel din Egee.

Spre apusul soarelui am revenit la hotel.

În drum spre cameră.

Seara ne-am reunit pe terasa camerei noastre unde am petrcut până la o oră târzie din noapte.

11 Septembrie.  Am mers pe terasa restaurantului unde în fiecare dimineaţă o să luăm micul dejun. Este bufet suedez cu destul de multe feluri de mâncare, suficiente să fii sătul până pe la ora două a după-amiezei.

Ne-am dus apoi pe jos până în Potos, am făcut cumpărături, printre care şi o pereche de pantofi de umblat pe plajă, dar mai ales pentru înotat. Pe plajă era dus suficient de mult nisip, dar la intrarea în mare era un pietriş, cu diametrul de vreo 5 cm, numai bun să-ţi creeze disconfort la umblat. Am cumpărat şi o excursie: o croazieră în jurul insulei Thassos cu o durată de 5 ore. Se vor face opriri în locuri cu privelişti deosebite, se va lua masa la bord şi se va face baie în larg. Va fi cred asemănătoare cu o excursie făcută acum nouă ani în Creta. Căpitanul iahtului ne-a promis că va veni după noi cu maşina la hotel.

În parcarea...

Hotelului Esperia.

Ne întoarcem din Potos.

Am profitat că soarele de septembrie nu este aşa de arzător ca in lunile de vară şi am stat tot restul zilei pe plajă, cu o pauză cam de un ceas, cât am luat masa de prânz.

În drum...

Spre plajă.

Crema ecran.

Cremuită.

Natur (fără cremă) în soarele Eladei.

Împreună.

În mare Egee.

Performanţă.

Betty cu...

Picioarele în apă.

Timarii.

Hotelul Esperia în spate.

Spre seară am revenit în cameră şi am luat masa de seară pe terasă.

Ne spălăm de nisip.

Terasa noastră.

Am coborât apoi la restaurant şi împreună cu familia Timar ne-am luptat cu nişte sticle de bere.

12 Septembrie. Ziua s-a asemănat cu precedenta, mai puţin mersul la Potos. În plus a fost faptul că Betty şi-a cumpărat din împrejurimi pantofi pentru ca să poată intra comod, în marea cu fundul de pietriş.

Pantofii lui Betty.

Seara am ieşit la un local din Pefkari. Am conzumat, în general, produse tradiţionale greceşti. Am început cu o băutură ouzo, care fiind foarte slabă, am completat-o cu coniac Metaxa. Am mâncat musaca şi friptură de miel gătită cu un sos special, tot grecesc. Am băut un vin local, negru şi sec. Cina a fost coreşpunzătoare!

13 Septembrie. Imediat după micul dejun a sosit căpitanul Vassileios, care aşa cum ne-a promis ne-a dus cu maşina în port la Potos, pentru croazieră.

Am făcut înconjorul insulei, navigând cam la 200-250 m de ţărm. Am luat un prânz pe iacht, am oprit în mai multe locuri, să admirăm priveliştea şi am făcut şi trei băi în larg.

Croaziera în jurul insulei.

Cu iahtul lui Vassileios

Voioşi ca albatroşii pe maree,

Imaculaţi în penele lor moi,

Ei zboară peste Marea de Egee,

Dar nu la fel de fericiţi ca noi!

Siajul.

Erika.

Un feribot.

Ghiţă cu pletele în vânt.

Căpitanul...

Vassileios.

Alt feribot.

Cobor...

Pentru...

Prima...

Baie...

În...

Larg.

Gata cu prima baie.

Plaja...

De marmură.

Alt iaht cu turişti.

Pregătit...

Pentru...

A doua...

Baie...

În larg.

Tineri în luna de miere.

Vesta mă...

Cam incomodează...

La înot.

Sticluţa fermecată.

A treia...

Baie...

În...

Largul...

Egeei.

Capra neagră...

Pe peretele stâncos.

Cu căpitanul.

Mănăstirea Sfântul Mihail.

Ţărmuri...

Stâncoase.

Aşa cum a fost stabilit, după mai bine de cinci ore am revenit în portul Potos. Aici ne-am luat rămas bun de la Erika, soţia căpitanului. Vassileios ne-a dus din nou cu maşina la hotel.

Deşi eu mi-am făcut porţia de baie pentru astăzi, totuşi am ieşit cu Betty şi cu familia Timar, la plaja noastră, pentru a recupera şi ei porţia cotidiană de înot.

14 Septembrie. Ca şi în celelalte zile, în jurul orei opt şi jumătate am ieşit la micul dejun pe terasa restaurantului.

Micul dejun...

De-a dreptul copios.

Am ieşit apoi la plajă unde am stat până la ora două. Deşi era cald, soarele de septembrie era foarte uşor de suportat, chiar şi timp îndelungat. Plus că aveam antrenamentul, din Hawaii, care s-a desfăşurat cu şase săptămâni înainte.

Noul colac...

A lui Betty.

Masa de prânz am luat-o la hotel, pe terasa noastră, împreună cu familia Timar.

Masa de prânz...

Pe terasa noastră...

Cu familia...

Timar.

Imediat după prânz, am revenit pe plajă. Fiecare şi-a luat Amstelul său, care ne accesa automat, şezlongul şi umbrela.

15 Septembrie. Este ziua în care pentru mine, timp de 58 de ani a început şcoala. Ce bine-i să fii în vacanţă de 15 Septembrie!

Am avut un program foarte asemănător cu cel din ziua precedentă. Singura diferenţă a fost că masa de prânz am luat-o pe terasa Timarilor.

La capătul coridorului.

Cu marea în fundal.

Vedere de pe terasa Timarilor.

De la ei...

Se vede marea.

Cu Amstelul...

Pe plajă.

Să trăim!

Noroc!

16 Septembrie. O zi ca şi celelalte. Am făcut plajă înainte şi după masa de prânz. Seara ne-am plimbat înclusiv la Promontoriul cu Pini.

Betty înoată...

În largul Mării Egee.

Mă bronzez...

Cu capul protejat.

Pe promontoriul cu pini.

Între două...

Vedere spre Potos.

Alături de două.

17 Septembrie. Aceasta este ultima zi plină a sejurului nostru. Este, în acelaşi timp şi prima zi friguroasă, de când suntem aici. Neputând fi vorba de a face plajă, ne-am hotărât să vizităm împrejurimile mergând cu maşina.

Din centrul Potos-ului am luat-o la stânga şi în curând am ajuns într-un peisaj, în care existenţa unei minime vegetaţii, face să nu-l confundăm cu unul selenar.

O dimineaţă friguroasă.

Pe frigul ăsta...

Doamnele trebuie...

Încălzite.

Deal de piatră.

Peisaj...

Cvasi-selenar.

Am ajuns în satul turistic Theologos, unde se găseau multe case vechi, majoritatea acoperite cu lespezi din piatră cioplită şi majoritate funcţionând ca taverne.

Pe vremea Imperiului Bizentin, între secolele al XII-lea şi al XV-lea Theologos a fost capitala administrativă a insulei. Sub stăpânirea otomană a fost administrată direct de Beiul din Egipt. Dar din anul 1979 a devenit din nou capitală, dar culturală a insulei.

În Theologos.

Aici o fi plouat?

Cu statuia...

Unei personalităţi locale.

După o plimbare pe jos prin sat, am revenit la maşină şi pe un alt drum am ajuns pe nişte dealuri, de unde jos se vedea Potos şi plajele sale.

Încă...

Nu s-au încălzit.

Vedere din Potos.

Cu Complexul...

Alexandria.

În continuare am intrat pe un drum naţional şi am mers la Mănăstirea Sfântul Mihail. Noi am mai văzut-o de la nivelul mării, atunci când făceam turul insulei.

Mănăstirea Sfântul Mihail.

În incintă...

Fotografiatul...

Este interzis.

Clădirea...

Nouă.

Acolo jos...

Am fost...

Cu iahtul.

În turul insulei.

Femeilor li s-au dat haine decente.

Iarăşi clădirea nouă.

Mergem spre ieşire.

De la mănăstire am revenit în Potos, unde am făcut ultimele cumpărături. Într-o vitrină am văzut cum pe trei vergele metalice se învârteau nişte pui uriaşi la frigare. Am cumpărat şi noi, fiecare familie câte unul şi ne-am dus la hotel.

Am mâncat pe terasa noastră propriul pui, cald încă şi ne-am astâmpărat cu şampania rece cumpărată din Potos. Şampania a fost aceea care a transformat prânzul nostru, care ar fi fost un prânz banal, într-un prânz romantic.

Şampania spaniolă.

A transformat...

Prânzul banal...

În...

Prânz...

Foarte...

Romantic.

După ce romantismul s-a mai stins am ieşit pe plajă. Nu era foarte cald, iar soarele apărea şi apoi se ascundea după nori. Fiind ultima zi de plajă pe Thassos, am hotărât, fie ce-o fi, să mai înot în Marea Egee. Am prins însă o apă caldă, unde am stat mai mult de o jumătate de oră. Mai greu a fost când am ieşit afară.

Am mers în camera de la hotel şi în mod sumar am început împachetarea.

Ca o concluzie: schimbarea în rău a vremii a făcut din această zi, care ar fi fost la fel de obişnuită ca şi cele dinaintea ei, să devină una din cele mai active ale sejurului

18 Septembrie. După micul dejun, ne-am definitivat bagajul şi am părăsit hotelul plecând spre Thassos, de unde cu feribotul am trecut pe continent. De acolo am mers spre Bulgaria.