luni, iunie 29, 2009

29 Iunie - Soseşte Mihaela

Dimineaţă la ora 11 ne-am dat întâlnire cu Mircea la piscina mare unde am înotat şi am făcut plajă până pe la ora 3. Eram deja cât de cât bronzaţi, aşa că riscurile expunerii la soare au fost minime.

Dimineaţa...

La piscină.
După piscină am mers acasă, am luat masa şi am văzut filmul Casino Royale cu James Bond interpretat de Daniel Craig. Filmul era înregistrat pe DVD şi era titrat în limba română.

Pe la ora 10 PM am mers din nou la Aeroportul San Francisco, tot cu două maşini, să o aşteptăm pe Mihaela, mama Mădălinei, soţia lui Mircea. Ea venea de la Minesota unde la Universitatea de acolo a participat la o conferinţă despre literatura engleză din secolul al XVIII-lea.

Am intrat în aeroport la Sosiri Interne şi după ora 11 şi 30 a sosit şi Mihaela la poarta indicată.

A sosit Mela.

Familiile sunt complete.
Acum cele patru familii sunt complete. Familiile Mudure vor locui la Mihai şi Moni iar familiile Cadariu la Mitză şi Mădălina.

Am revenit în San Jose după miezul nopţii şi ne-am culcat.

duminică, iunie 28, 2009

28 Iunie - Cumpărături

Pe la ora 10 AM l-am întâlnit pe Mircea în dreptul Starbucks-ului de pe Rio Robles şi ne-am plimbat împreună o jumătate de oră pe Rio Robles.
O ciupercă.


Desculţă.



Sosim...

Acasă.
Se arăta a fi o zi foarte caldă, mai caldă decât toate zilele petrecute de noi până acum în America.

După plimbare am revenit fiecare acasă, pentru că urma să mergem toţi şapte la cumpărături.

Cu cele două maşini am mers la Great Mall of America, care nu este foarte departe de noi. În cursul săptămânii noi am mai fost aici cu tramvaiul, la trei staţii de Baypointe.

Mai dificil a fost să găsim loc de parcare, pentru că era duminică şi foarte multă lume îşi făcea cumpărăturile. Deşi se zice că americanii sunt şoferi policoşi, am văzut câţiva, e drept că de origine mexicană, care au suflat locurile de parcare care se cuveneau altora. Asemănarea cu Miticii noştri, la fel de bruneţi, e absolut întâmplătoare!

Mall-ul are, zic eu, sute de magazine, poate peste 1000, aşezate într-o incintă circulară de cel puţin un kilometru, prevăzut cu aer condiţionat, absolut necesar pe căldura de azi.

Într-unul din magazine.
Atât eu cât şi Mircea ne-am cumpărat adidaşi (marca Nike) şi câte o curea de piele, dar nu aşa de repede cum spun, ci după îndelungate căutări.

Shopping-ul nu este una din plăcerile mele (dimpotrivă), aşa că timp de aproape două ore am răbdat cu stoicism, intratul şi ieşitul în şi din magazine fără să cumpărăm nimic. Dar şi lucrurile rele se termină odată şi ne-am întors într-un târziu acasă.

Am udat adidaşii şi cureaua.

Scuzaţi ţinuta.
Familiile Mudure au venit la noi la masă, după care ne-am mai uitat la televizor, Mircea demonstrând că nu există efecte ale diferenţei de fus orar.

Nu există efecte...

Ale diferenţei de fus orar.
Aproximativ la ora 7 PM ne-am dus la piscina mare. Sperasem că nu va mai fi multă lume la ora asta, dar ziua excesiv de călduroasă, a dovedit contrariul.

La piscină.






Totuşi, toată lumea a făcut baie până s-a întunecat, în jurul orei nouă. Aici fiind o latitudine de 37 gr, ziua ţine, acum în preajma solstiţiului, cam de la 6 la 9 seara, cu două ore bune mai puţin decât la noi.

Am revenit toţi la casele noastre şi ne-am culcat, după oboseala acumulată în această zi toridă.

sâmbătă, iunie 27, 2009

27 Iunie-Soseşte Supremul

Astăzi în jurul orei 4 şi 30 PM va sosi Mircea, tatăl Mădălinei, cu un zbor Budapesta-Londra- San Francisco. Vom merge să-l întâmpinăm la aeroport cu două maşini, noi patru cu maşina lui Miţă şi Mihai cu Moni în maşina lor.

Ca să nu ne încurce un posibil ambuteiaj, am hotărât să plecăm mai repede, cam cu o oră înainte de aterizarea avionului. Autostrada a fost normal de aglomerată, aşa că am ajuns în jumătate de oră, am parcat şi ne-am aşezat în sala de aşteptare.

Înaintea avionului nostru, trebuia să aterizeze unul de la Delhi. În sală erau foarte multi indieni şi printre ei am remarcat foarte multe tinere gravide, cu un copil mic în cărucior şi cu unul mai mărişor în picioare, pe lângă cărucior. Peste 50 de ani ramura asiatică a populaţiei Statelor Unite va fi predominantă. Aceştea nu se încurcă! Parcă au ordin să facă cât mai mulţi copii în America.

După aterizarea avionului, la vreo 15 minute a apărut şi Mircea. Lui nu i-au făcut niciun control vamal. Ar fi putut aduce oricâţi cârnaţi ar fi vrut, dar el nu a încercat să aducă niciunul. Nici măcar ţuică pentru folosinţă personală nu a adus.

Am mers la parcare, ne-am urcat în maşini şi ne-am întors înapoi la San Jose pe aceiaşi Autostradă 101.

Familia Mudure, ramura mai matură, deocamdată incompletă, va locui la Mihai şi Moni aşa că s-au dus acolo să depună Mircea bagajul.

Noi am revenit acasă şi peste o oră ne-am prezentat toţi patru la Mudureşti la cină, unde Moni a făcut o tradiţională fasole cu ciolan, în cinstea sosirii socrului său.

Ingredientele pentru respectiva cină au fost cumpărate dintr-un magazin cu produse est europene, ţinut de un sârb într-un cartier din San Jose (aici se găseşte şi apă minerală Borsec).

După copioasa cină ne-am mai uitat la televizor, apoi, mult mai târziu, am revenit acasă.

duminică, iunie 21, 2009

21 Iunie - În centru la San Jose

Fiind duminică, tineretul a dormit mai mult. Noi ne-am verificat poşta pe calculator şi am pus nişte poze, din cele făcute în America.

După masă am ieşit să vizităm centrul oraşului. Am decis să mergem până acolo cu tramvaiul, astăzi fiind o zi în care maşina se va odihni.

În plimbările noastre ne-am mai întâlnit cu tramvaiul şi am văzut că circulă cu viteză destul de mare şi este silenţios.

Am ajuns în staţia cea mai apropiată, Tasman, de unde am cumpărat bilete de la un automat destul de deştept, care primeşte şi monede şi bancnote şi dă şi rest. Un bilet costă 1,75 dolari şi e valabil pe orice traseu timp de 2 ore. Pentru seniori (cei trecuţi de 67 de ani) biletul costă 1 dolar. Tramvaiul nu a fost aglomerat şi după vreo 6 staţii am coborât în centru.

Centrul este foarte larg, are foarte multă vegetaţie şi la acea dată ieşeau în evidenţă nişte copaci cu flori mari colorate în violet.

În centru.




Copacii...

Mov.
Aici există şi clădiri mai înalte, unele cu în jur de 15-20 de etaje, între care se remarcă Primăria dată în folosinţă în 2005.
Consiliul Orăşenesc are 11 membri: primarul ales prin vot de toţi locuitorii şi 10 consilieri, fiecare ales de locuitorii unui district. Hotărârile se iau prin votul celor 11 membri ai Consiliului Orăşenesc.

Primăria.


Am trecut pe lângă Muzeul Tehnic, care are o vitrină cu înălţimea a 2 etaje, unde se găseşte un ingenios mecanism cu bile care folosind, în general gravitaţia, face ca bilele să se mişte tot timpul. Nu este un perpetum mobile, pentru că bilele sunt urcate cu ajutorul unui motor electric.

Am umblat destul de mult, trecând şi pe lângă Catedrala Catolică Sf. Iosif (patronul oraşului) şi intrând în holul Muzeului de Artă.

Multe flori.




Biserica Sfântul Iosif (San Jose)
Fiind destul de cald am mers la terasa în aer liber al unui restaurant, unde am băut câte o bere, zic ei că era chiar din Cehia.

O bere Plzen.
Am luat din nou bilete de tramvai, căci cele două ore au trecut, şi ne-am întors acasă unde am petrecut seara ca şi în zilele precedente.

sâmbătă, iunie 20, 2009

20 Iunie 2009 - Întâlnire cu Pacificul

După ce ne-am trezit cu toţii şi am luat micul dejun, în jurul orei 1 PM am plecat, împreună cu Mihai şi Moni, spre Golful Semilunei (Half Moon Bay), situat în partea sud-vestică a oraşului San Francisco. San Francisco se află între acest golf şi golful SF care-i poartă numele.

Din San Jose se merge spre nord-vest, trebuind să străbaţi câteva culmi ale Munţilor Californiei, care în zonă au înălţimea maximă cam de 1500 de metri.

Am mers pe autostrda care duce la Aeroportul SF, după care am luat-o pe un drum de munte care urcă, apoi coboară destul de brusc, prin numeroase serpentine.

Am oprit în apropierea unui lac să admirăm peisajul.







Ne-am continuat apoi drumul până la un domeniu cu multe terenuri de golf, mărginite de ocean şi aparţinând lanţului de hoteluri Ritz - Carlton.

Lanţul posedă hoteluri şi staţiuni de lux şi are 70 de proprietăţi în 23 de ţări din lume. Aici, din poporanism, plimbarea şi parcarea pe domeniu sunt gratuite, dar la intrare se iau numele tuturor vizitatorilor şi se introduc într-o bancă de date. Folosirea hotelului, a restaurantelor sau a terenurilor de golf evident că este contra cost.

Fiind sâmbătă, toate parcările de la suprafaţă erau ocupate, aşa că a trebuit să dăm maşinile la doi valeţi de parcare, care să le ducă în parcări subterane.

Domeniul este un imens teren de golf, cu un gazon de o foarte bună calitate, pe care se află clădirile hotelului, a restaurantelor şi a anexelor aferente, legate între ele prin alei pavate cu pietre de culoare roşiatică. Jucătorii de golf, solitari sau în echipe, sunt însoţiţi de către un angajat, care într-un mic vehicul electric le cară crosele şi uneltele necesare jocului.

Am mers pe alei, am trecut pe lângă o terasă unde nişte hinduşi bogaţi, în elegante costume naţionale, participau la o nunta şi am ajuns pe ţărmul mărginit cu grilaje al Pacificului. Oceanul se află jos, cam la 5 m sub nivelul ţărmului. Strălucind în soare şi revărsându-şi valurile mari şi înspumate pe plajă este de-a dreptul impresionant.

Pe domeniul...

Ritz-Carlton

Cu Pacificul...

În fundal.

Şi eu!





Nora, noi şi Pacificul.

Tot aşa.


Cu tânăra familie Mudure.


Copiii si Pacificul.


Jos este plaja.
În celălalt ocean, Atlanticul, am reuşit să fac baie în Franţa şi mai ales în Insulele Canare. Regret că în acastă zonă a Californiei nu voi putea face baie, apa fiind prea rece. Dacă nu ar fi sărată, ar putea fi potabilă!

Am făcut poze cu oceanul, ne-am plimbat sus pe ţărmul lui, dar am coborât şi pe plajă.
Tineretul s-a descălţat şi a intrat până la glezne în Pacific.

Pe plajă.



Vine valul.





Scara spre plajă.



Vai, ce rece e picerele noastre!!!


Suntem încă în primăvară.

Plimbându-ne în continuare am ajuns de unde am plecat. Valeţii ne-au adus maşinile şi conform eticii americane au trebuit gratulaţi cu câte un bacşiş.

Ne-am întors pe un alt drum şi undeva într-un orăşel am oprit pentru ca dependenţii de cafea să-şi ingurgiteze drogul. Un "gânditor al omenirii" zicea că datorită consumului de cafea trei sferturi din populaţie este, dacă nu nebună, măcar bolnavă cu nervii, din care cauză eu beau cafea numai de 8 Martie.

Am ajuns în San Jose şi ne-am dus la un supermarchet de unde am cumpărat două perne şi am luat cina.

Acasă, programul de seară a continuat ca de obicei cu vizionarea unui film la televizor. Deşi nu stiu limba engleză, ca şi Filu acum 20 de ani, am înţeles totul.

La ora locală 22 şi 45 s-a produs un important eveniment astronomic: a avut loc Solstiţiul de Vară, începând astfel vara astronomică.


După...

Solstiţiul de vară (22h45min).

Deja suntem...

În vara...

Astronomică.

America...

Pe băţ.