Malta 3 Sep-14 Sep 2017

Oraș: Xemxija
Coordonate Geografice: 35g56m49s N;  14g22m55s E
Țara: Malta
Populația: 1700 locuitori permanenți
Data Sejur: 3 - 13 Sep 2017
Locuință: Hotel Porto Azzurro, Ridot Street SPB 4042

3 Septembrie. Pe o furtună cumplită, cu vânt foarte puternic și cu o ploaie abundentă am plecat de acasă, duși de Adi la Aeroportul din Cluj.

Am făcut check-in-ul și am așteptat îmbarcarea, în sala de la plecări internaționale, care devine din ce în ce mai aglomerată, odată cu înmulțirea zborurilor în ultimii ani.

Pe Aeroportul...

Din Cluj

Așteptând îmbarcarea

La urcare ne-am întâlnit cu Dănuț, un prieten al copiilor noștri care lucrează în Malta.

Zborul a durat cu ceva peste două ore, am debarcat și Dănuț ne-a dat numărul lui de telefon, să-l căutăm mâine, el oferindu-se să ne ducă cu mașina să facem cumpărături.

Am găsit taximetristul arvunit, la comandarea biletelor, pentru transferul la hotel.

Tocmai se înserase și m-a surprins circulația pe partea stângă, deși știam că Malta a fost colonie britanică.

După mai bine de o jumătate de oră am ajuns la Porto Azzurro, unde recepționera Madeline ne-a făcut formele și ne-am cazat.

Apartamentul avea baie, un dormitor, o sufragerie, o terasă și o bucătărie bine dotată cu frigider încăpător, un reșou de gătit cu două ochiuri, cuptor electric, cuptor cu microunde, precum și prăjitor de pâine și încălzitor de apă. Dormitorul și sufrageria aveau aer condiționat care mergea după un anumit program în tot hotelul, noi putându-l doar opri, când nu aveam nevoie de el.

Cu toată dotarea din bucătărie am mâncat hrană rece, am cumpărat 90 de minute de internet și am vorbit cu copiii.

Ne-am retras apoi pe terasa, care dădea spre curtea interioară, și în aerul cald al nopții malteze am admirat luna plină și am făcut o planificare aproximativă a excursiilor care le vom face pe insulă.

Pe internet am văzut știrile din Dej, care vorbeau despre ravagiile pe care le-a făcut furtuna, multe acoperișuri fiind smulse de vânt, unele căzând și pe niște mașini care erau parcate în apropiere.

După ora unsprezece ne-am culcat și am dormit bine, chiar dacă aerul condiționat nu era prea silențios.

4 Septembrie. Ne-am trezit și am admirat peisajul care se vedea de pe terasă.

Clădirile din vecinătate...

O parte din Golful Sf Pavel...

Betty s-a dus să facă mici cumpărături la Minimarket-ul din incinta hotelului, după care am luat micul dejun pe terasă.

Am coborât la Recepție să ne interesăm unde e plaja și de unde putem cumpăra excursii pe insulă.  La a doua întrebare răspunsul a fost foarte simplu. Vis-a vis de Recepție se afla la un mic birou o doamnă care tocmai asta făcea.

Doamna vorbea binișor franțuzește și am ales din excursiile recomandate trei. Una în interiorul insulei, vizitând și capitala Valletta, a doua fiind o croazieră în jurul Maltei și a treia o descindere în a doua insulă ca mărime: Gozo.

Doamna a mers cu noi la vreo 70 de metri de hotel și ne-a arătat punctul din care ne vor culege autocarele Companiei Supreme, organizatoarea excursiilor. Deasemenea ne-a explicat cum vom ajunge la cea mai frumoasă plajă din apropiere.

Am revenit împreună la hotel și noi am urcat în cameră și ne-am pregătit pentru a merge la plajă.

Am aflat că sunt destule locuri de plajă în Golful Sf Pavel (San Pawl il-Bahar in malteză), foarte aproape de hotel, dar pe jos este piatră, mai mult sau mai puțin compactă și nu este deloc nisip. Am fost sfătuiți să luăm autobusul și să mergem cam trei kilometri până la Mellieha, unde se găsește una din cele mai frumoase plaje de pe insulă (și chiar din Mediterana).

Golful Sf Pavel

Spre stația...

De autobus.

Autobusul a venit imediat și în mai puțin de 10 minute am ajuns la plajă.

Nisipul era foarte fin și exista din abundență, iar apa era ca și la Mamaia: înaintai în apă destul de mică și după 50 m abia ajungea până la piept. Asta era un avantaj pentru Betty, dar nu și pentru înotători.

După ce am intrat în apă am stat aproape o oră, aceasta fiind foarte caldă.

Pe plaja...

Din Mellieha

După ce ni s-au uscat slipurile am intrat din nou în mare și asta de încă două ori.

Înainte de plecare ne-am dus la o terasă unde am băut câte o Coca-Cola, pentru că nu aveau Pepsi.

Pe terasă

Plaja

Se strâng umbrelele

Se apropie ora închiderii

Am mers în stație unde am așteptat autobusul mai mult decât la venirea la plajă.

Așteptând...

Autobusul

Am coborât din autobus la golful cu numele apostolului care a locuit pe insulă, într-o peșteră, în urma unui naufragiu.

Golful Sf Pavel

În spate strada  hotelului (Ridot Street).

Am mers la hotel și i-am dat un telefon lui Dănuț, care ne-a localizat și a promis că va veni la noi.

Dănuț ne-a dus cu mașina la un mall, nu știu din care oraș și de acolo am cumpărat aproape toate articolele necesare sejurului nostru. Ne-am bucurat cel mai mult de apa minerală, care fără mașină e greu de transportat. Am revenit la hotel și Dănuț ne-a ajutat la ducerea cumpărăturilor în cameră.

Încă din aceeași seară ne-am apucat de gătit și când ne-am dus la culcare, erau gata două feluri de mâncare pentru zilele următoare.


5 Septembrie. La ora opt și jumătate am mers la punctul de unde trebuia să ne ia autocarul pentru excursia din interiorul insulei. Acesta a ajuns cu întârziere, iar după noi am mai fost pe la câteva hoteluri să mai luăm și alți excursioniști.

Așteptând autocarul

Imagine din autocar

La locurile noastre

Când grupul a fost complet am mers spre capitala insulei orașul Valletta.

Orașul a fost construit de Cavalerii Ospitalieri al Ordinului Sfântul Ioan. Ordinul a fost fondat în 1099 la Ierusalim, dar în urma expansiunii musulmane s-a tot retras mai spre apus, ajungând în insula Rhodos unde a stat peste 200 de ani.

În 1523 sultanul Soliman Magnificul cucerește insula și cavalerii sunt din nou nevoiți să plece. În 1530 împăratul Carol Quintul le oferă insula Malta, în schimbul unui tribut anual constând dintr-un șoim dintr-o specie locală, foarte vestit pentru ușurința cu care putea fi dresat, la vânarea păsărilor. Se spune că primul tribut pe care l-au plătit cavalerii, a fost statuia din aur masiv a unui astfel de șoim.

Cavalerii, deveniți acum Cavaleri de Malta au dus permanent o luptă, plină de succes, cu flota piraților din Africa de Nord, aflată sub protecția turcilor. Acumulând multe bogății au construit în Malta peste 400 de biserici, unele monumentale, au ridicat numeroase palate, au fortificat insula și au ridicat de la zero noua capitală, pe timpul Marelui Maestru Jean de La Valette.

Cavalerii au stăpânit insula până în 1798, când după invazia lui Napoleon aceasta a devenit franceză.

 Locuitorii nu i-au agreat pe ateii revoluționari, jefuitori de biserici și cu ajutor britanic au luptat cu francezii, obligându-i să părăsească Malta în 1800. Ei au cerut să facă parte din Imperiul Britanic și numai din 1964 insula devine stat independent.

Oficial în Malta se vorbesc două limbi: malteza și engleza. Malteza a preluat cuvinte, cele mai multe din limba arabă, pe care le-a îmbogățit cu altele din siciliană, italiană și engleză.

La începutul anilor 1990 capitala avea aproape 9000 de locuitori, o densitate imensă, având în vedere că suprafața sa are o arie sub un km pătrat.

Autocarul a fost parcat și noi am aflat obiectivele pe care le vom vizita în capitală. Primul dintre ele va fi Barrakka Gardens.

În Valletta

Cu grupul...

Spre...

Barrakka...

Gardens

Barrakka Gardens este o grădină publică situată la mare înălțime lângă o veche fortificație, care astfel oferă o vedere panoramică asupra Marelui Port. Grădinile au fost construite în secolul al XVII-lea pentru odihna cavalerilor maltezi de origine italiană. După venirea englezilor au fost deschise publicului.

La grădini

Vedere spre port

Bateria...

Saluting

De la grădini ne-am dus cu grupul la un cinematograf 3D care timp de 25 de minute ne-a prezentat istoria Maltei. Noi, toți spectatorii participam din plin la acțiune. Eram stropiți de valuri sau de ploaie, eram zguduiți cu scaune cu tot de bombardamentele din timpul războaielor, eram aproape loviți de aripile șoimului maltez care zbura spre noi și ne-am dat seama de ce au spus celor bolnavi de inimă să nu vizioneze filmul.

În drum spre...

Cinematograf

Stradă...

În trepte

La cinematograf dotați cu ustensilele necesare

De la cinema ne-am dus la cel mai important obiectiv al excursiei, vizitarea Catedralei Sf Ioan.

Spre catedrală

Ghida lituaniană

Pe străzi înguste

Construcția catedralei a început în 1572 și astăzi este una din cele mai frumoase edificii baroce din lume.

În interiorul Catedralei

Sf Ioan pe cal

Amvonul

Șoimul maltez...

Din...

Altar

Altarul

Crucea de Malta

Fiecare centimetru este folosit la ornamente

Câteva din cele

400 de pietre funerare de marmură

Așezate peste mormintele cavalerilor căzuți.

Am continuat cu vizitarea Oratoriului catedralei unde se află două tablouri gigantice pictate de Caravaggio (1571-1610), care a fost novice tocmai în această catedrală. In Oratoriu fotografiatul este interzis, așa că cele două fotografii ale tablourilor sunt din altă sursă.

Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul

Sf James, traducătorul Bibliei în latină

De la catedrală am mers la parcarea autocarului.

Catedrala Sf Ioan

Jean de La Valette

Cu autocarul ne-am deplasat spre vechea capitală a insulei Mdina.

Prin Floriana

Sau Il-Furjana în malteză

Viță de vie

În apropierea Mdinei

La venirea cavalerilor, Malta era o zonă săracă, cu o agricultură neperformantă, incomparabilă cu roditorul Rhodos. Singurul oraș al insulei era capitala sa Mdina.

Pe teritoriul Mdinei au existat așezări feniciene încă în urmă cu 4000 de ani. Datorită situării sale în centrul insulei, pe vârful unui deal, devine în secolul al VIII-lea IH cel mai important oraș al ținuturilor feniciene din insulă.

În timpul stăpânirii romane, în oraș se afla sediul guvernatorului insulei. În această perioada a trăit în oraș Apostolul Pavel care a adus creștinismul.

În perioada ocupației arabe, începând din secolul al IX-lea s-a reconstruit orașul, arhitectura arabă predominând și astăzi.

Din secolul al XI-lea, odată cu cucerirea normandă a insulei, Mdina a fost fortificată devenind un oraș quasi inexpugnabil.

Cutremurul din Sicilia din 1693 a distrus o parte din clădirile Mdinei, printre care și catedrala orașului. Aceasta a fost demolată și reconstruită după planurile inițiale. Edificiile afectate au fost și ele reconstruite, apărând acum elemente ale stilului baroc.

Astăzi Mdina este una dintre cele mai frumoase cetăți medievale locuite și se află în patrimoniul UNESCO.

La câțiva kilometri de fosta capitală am vizitat un atelier artizanal de producție de articole de sticlă al companiei Mdina Glass, înființată în 1968.

Alături în magazin era o expoziție cu vânzare a produselor atelierului, de la mărgele până la imense corpuri de iluminat.

În apropiere am vizitat un alt atelier unde se făceau bijuterii, în general din argint sau cu câte un complicat filigran de argint.

Am mers apoi la marginea Mdinei într-o mare parcare, unde am lăsat autocarul. Mașinile nu au voie să circule în oraș, cu excepția celor câteva ale localnicilor, care acum sunt mai puțin de 300 (de localnici, nu de mașini), precum și cele închiriate de turiștii cazați în hotelurile Mdinei.

Am intrat în oraș prin Poarta St Publius și ne-am dus de-a lungul străzii principale, destul de îngustă, dar mult mai largă decât cele care plecau din ea. La celălalt capăt al străzii erau fortificațiile, care au fost refăcute și perfecționate timp de mai multe sute de ani.

Poarta...

St Publius

Strada principală

Mașini ale riveranilor

Catedrala din Mdina

Refăcută în sec al XVIII-lea...

După cutremur

Stradă laterală

Priveliște spre mare...

De pe fortificații

Panoramă

În sfârșit, ghida noastră lituaniană ne-a dat 45 de minute timp liber, pe care noi le-am petrecut pe o terasă, Betty luând un espresso macchiato și eu o bere locală Cisk, cu care am început să mă obișnuiesc.

La terasă

La o cafea

Și o bere

Am revenit la Poarta St Publius și așezați pe o bancă am așteptat să vină autocarul.

Am ieșit tot prin...

Poarta St Publius

Autocarul ne-a dus la ultimul obiectiv al excursiei noastre, spre orașul Mosta, situat în nordul insulei. Este unul dintre cele mai mari orașe ale insulei, având o populație de peste 20000 de locuitori permanenți.

Cel mai celebru obiectiv turistic al orașului este Biserica Adormirii Sfintei Maria, cunoscută mai ales sub numele de Rotunda din Mosta (Ir-Rotunda tal-Mosta). Biserica a fost construită între 1833-1860 în jurul unei biserici mai vechi din timpul Renașterii. La finalizarea construcției mica biserică a fost demolată. Arhitectul s-a inspirat în planurile bisericii după Pantheonul din Roma. Este al treilea cel mai mare dom nesprijinit din lume.

În aprilie 1942 o bombă germană de aviație, cu 500 kg de exploziv a căzut pe biserică, a străpuns cupola și a ajuns acolo unde 300 de credincioși așteptau slujba de seară. Se consideră un miracol faptul că bomba nu a explodat. O copie în mărime naturală, a bombei se află expusă în sacristia bisericii.

În fața Rotundei

Deschiderea din interior

Cupola nesprijinită

Copia bombei  germane...

De aviație...

Care nu a explodat în biserică

Toți fotografiază bomba

Hramul Adormirii Maicii Domnului

După ieșirea din biserică am urcat în autocar și acesta ne-a dus pe rând la hotelurile noastre.

6 Septembrie. Am observat încă de la trezire că va fi o zi splendidă, numai bună de plajă. Vom profita și noi de ea, dar cu măsură, pentru că până aici nu am mai făcut plajă în vara aceasta.

Am mers cu autobusul la Mellieha, prinzând unul foarte aglomerat, în care nici aerul condiționat, din dotare, nu prea mai făcea față.

Plaja era mai aglomerată decât luni, dar se putea trăi. Ca și atunci, am intrat de trei ori în mare, de fiecare dată stând cam o oră.

După ce ni s-au uscat slipurile, ne-am îmbrăcat și ne-am întors la hotel.

Mai întâi ne-am odihnit, apoi am mâncat și spre seară am ieșit la plimbare pe faleza Golfului Sf Pavel. Când am ajuns la hotel era deja noapte.

7 Septembrie. Pe la ora opt și jumătate ne aflam la punctul de unde luăm autocarul pentru croaziera în jurul insulei.

Așteptăm autocarul...

Pe faleza...

Golfului...

Sfântul Pavel

Cu vreo 15 minute înainte de ora planificată a venit la noi tocmai șoferul autocarului de alaltăieri și ne-a întrebat dacă noi suntem pentru croazieră. Ne-a rugat să urcăm în autocarul care a sosit mai devreme. Am trecut și pe la alte hoteluri și am mai luat alți excursioniști. Mulți dintre ei au venit exact la timp, astfel că avantajul de un sfert de oră a fost în curând pierdut.

Spre portul Sliema

În autocar

Șoferul

Am ajuns pe navă printre ultimii și mulți dintre pasageri trebuia să stea în picioare. Acesta a fost unul din puținele inconveniente ale croazierei. În rest aveam acces gratuit la bar, putând lua la discreție bere, vin și o serie de cocteiluri, am luat o bogată masă de prânz, s-a explicat la difuzor locurile prin care trecem și în final am făcut o baie în jurul vasului ancorat într-un mic port de pe insula Comino.

Înconjurul insulei l-am făcut pornind din portul Sliema în sensul acelor de ceasornic: spre sud, apoi spre vest, spre nord-vest și în final spre sud-est până din nou la Sliema. O mare porțiune din țărmul insulei arată la fel: seamănă cu un zid înalt din calcar, prevăzut pe alocuri cu mai multe grote.

Pe navă

La plecare

Valletta

Cam aglomerat

Destul de incomod

La bar

Portul Marsaxlokk

Țărm calcaros cu grote

Grota Albastră

Feribotul de Gozo

Insula Comino

Am ancorat în Golful Santa Maria de pe Insula Comino, o insulă care are trei locuitori permanenți. Timp de o oră și jumătate puteam face baie în jurul vaporului, puteam debarca pe mica insulă sau puteam face plimbări cu două șalupe de mare viteză. Noi am ales cea de-a doua variantă.

În drum spre plaja din golf am descoperit o familie de români din București, împreună cu care am făcut baie.

Pe plaja...

Mai puțin amenajată...

Din Golful Santa Maria...

De pe ...

Insula Comino

După o oră am revenit pe vas și am mai folosit, printre altele și barul.

Cu familia Radu...

În așteptarea plecării

La întoarcere nava s-a deplasat cu o viteză mai mare și am ajuns după o oră la Sliema. Aici ne așteptau autocarele, noi luându-l pe cel care ne-a adus la Porto Azzurro.

Când am ajuns la hotel aproape că se însera.

8 Septembrie. După prognoza de pe telefonul mobil, la ora la care ne-am trezit trebuia să fie cer înorat și 60% ploaie. Cu toate acestea era un soare destul de strălucitor. Am decis ca după micul dejun să mergem la Mellieha la plajă.

Mergând spre stație am constatat că era un vânt destul de puternic și un pic rece, dar asta nu a afectat decizia noastră.

Pe plajă am închiriat două șezlonguri și o umbrelă și am intrat în mare. În apă era plăcut și mai cald decât afară. După destul de mult timp am ieșit și ne-am întins pe șezlonguri. Au apărut niște nori mici, care din când în când acopereau soarele. Norii s-au mai îndesat, apoi s-au înnegrit și în final a început ploaia.

 Ne-am îmbrăcat peste costumele ude și ne-am dus în stația de autobus. Într-un târziu a venit și autobusul și am ajuns la Xemxija pe o ploaie destul de intensă. Am cumpărat niște fructe și pe ploaie am ajuns la hotel. Ne-am plâns recepționerului de ploaia care a dat peste noi, dar acesta a spus că pentru maltezi ploaia în această perioadă este întotdeauna o bucurie.

Înainte de a mânca ne-am odihnit, apoi am admirat pe terasă cum tot dealul din fața noastră s-a acoperit de ceață.

Ploaia a continuat și după ce noi ne-am culcat.

9 Septembrie. După ploaia de ieri a început să bată un vânt cald. Cred că era mistralul. Asta a făcut ca ziua să fie una excelentă pentru baia în mare.

Am mers cu autobusul la plajă, am închiriat șezlonguri și umbrelă și am început naveta între acestea și mare.

Pe o zi splendidă la plajă

Betty înoată

Și eu, deasemenea 

După mai bine de trei ore, că mai mult nu am avut curaj să ne expunem la soare, am părăsit plaja și ne-am întors la hotel.

După ce ne-am odihnit, am mâncat, am jucat Sudoku și am ieșit din nou la plimbare pe faleza golfului.

Noaptea ne-am întors la hotel și am constatat că înainte de culcare ne era foame. Așa că am luat o cină nocturnă pe terasă, sub luna care acum nu mai era plină.

Cina...

Pe terasă.

10 Septembrie. Ziua a fost foarte asemănătoare cu cea de ieri. Fiind duminică plaja a fost ceva mai aglomerată, negăsind șezlonguri decât în rândul doi.

După trei ore am revenit la hotel, am mâncat și seara am ieșit la plimbare. Și faleza golfului era mai aglomerată cu plimbăreții de duminică.

11 Septembrie. Mergem în ultima excursie, pe Gozo, a doua insulă ca mărime a arhipelagului maltez.

Încrezători, după ce-a de-a doua excursie, am plecat și acum la punctul de întâlnire cu autocarul cu vreo 20 de minute mai repede. Am așteptat și exact la ora indicată pe bilet am văzut că se apropie un autocar al Companiei Supreme. Betty zice, cam ca și în banc, câtă precizie! dar individul și-a continuat drumul, fără să ne bage în seamă.

Așteptăm...

Autocarul...

Cu insemnele excursiei

Autocarul a venit cu 25 de minute întârziere și pe scaunul de lângă șofer era ghida noastră lituaniană, din prima excursie. Am mai colindat și pe la alte hoteluri ca să mai luăm excursioniști. În drum spre feribot am trecut și pe lângă plaja noastră din Mellieha, unde marea era mult mai învălurită decât în zilele precedente.

Așteptăm excursioniștii...

De la ultimul hotel

Imagine panoramică

Ajunși în parcarea feribotului am părăsit autocarul, care nu venea cu noi și conduși de ghidă am mers spre feribot.

Parcarea autobuselor

 Aici am fost preluați de Marco, ghidul care vorbea franceza și italiana. Ne-a spus că putem sta unde dorim pe feribot și la debarcare să mergem în parcarea de autobuse și acolo ne vom urca în cel cu numărul 074.

Pe feribot, timp de o jumătate de oră, cât a durat traversarea, am stat pe puntea superioară, într-un vânt de putere medie, privind apa albastră ca cerneala a Mediteranei (l-am citat pe rectorul Universității din Timișoara, prof Ioan Curea, care a spus asta într-o conferință, în 1963, când eu eram student).

Pe puntea superioară...

A feribotului

Am debarcat în portul Mgarr, pe insula Gozo, am mers în parcare, am găsit autocarul, cu Marco alături și ne-am urcat în el.

Șuvoiul se îndreaptă spre parcarea autobuselor

În autocar

Așteptăm plecarea

 Insula Gozo are o suprafață cu aria ceva mai mică de 70 kmp, are o formă aproape eliptică cu axa mare de 14 km și axa mică cu ceva sub 8 km. Pe insulă există un singur oraș, capitala Victoria (Rabat) și 14 sate.

Populația insulei este de 30000 de locuitori permanenți (9000 în capitală) și există aici 46 de biserici.

Primul obiectiv pe care-l vom vizita este mini basilica Ta Pinu. Ea se află pe teritoriul satului L-Gharb, aflat aproximativ pe axa mare a elipsei, axă ce pleacă din Mgarr și trece cu puțin de L-Gharb.

Pe locul bisericii a existat o foarte veche capelă, menționată prima dată documentar la mijlocul secolului al XVI-lea de către episcopul de atunci al Maltei.

Pinu este varianta malteză a numelui Filip: Filipinu, Pinu. Biserica Ta Pinu este biserica lui Filip.

Pinu Gauchi a oferit o mare sumă de bani în 1611 pentru restaurarea bisericii. S-a clădit un nou altar din piatră, pe care un slujitor al Inchiziției malteze, Amadeo Perugino l-a terminat de pictat în 1619.  (Nu este vorba de pictorul renascentist, prieten a lui Raphael).

Biserica a devenit celebră după 1883 când o localnică a auzit în biserică vocea Fecioarei Maria. În urma rugăciunilor femeia s-a vindecat de o boală incurabilă. Vestea s-a răspândit și biserica a devenit un centru din ce în ce mai mare de pelerinaj, primind supranumele de Biserica Miracolelor. A apărut necesitatea de a se construi o biserică mai mare, lucru înfăptuit între 1920-1932. În 1935 Papa ridică biserica la rangul de mini-basilica.

În anul 1990 Papa Ioan Paul al II-lea a ținut o slujbă la Ta-Pinu, în prezența a 18000 de credincioși.

Biserica Ta-Pinu

Amvonul

Lumânări...

Pentru morții noștri

Părăsim mini-basilica

La ora fixată ne-am adunat cu toții și am plecat cu autocarul în  L-Gharb. Aici am oprit la un magazin unde predominau mărfuri artizanale executate pe Gozo. Betty a făcut de aici mai multe cumpărături, inclusiv cadouri pentru nepoate.

În L-Gharb

Autocarul parcat la magazin

Cavaler de Malta.

Stradă bineînțeles îngustă

Cabină telefonică precum în Londra.

În continuare am plecat spre țărmul din teritoriul satului San Lawrenz unde se află câteva celebre monumente naturale: Blue Hole (Golul Albastru) și Inland Sea (Marea Interioară).

Blue Hole este o groapă de mare adâncime mărginită de stânci, unde cei care doresc pot face scufundări. Pe lângă peisajul de la suprafață, care este magnific, se spune că și cel subacvatic este pe măsură. Păcat că în acest an, de ziua femeii, un alt monument natural, Azure Window (Fereastra Albastră) s-a prăbușit în mare. Era formată din doi stâlpi care ieșeau din apă cu o grindă de piatră trnsversal peste ei, grinda aflându-se la 28 m înălțime.

Inland Sea este un lac mărginit de stânci, care comunică cu Mediterana printr-un tunel. Uneori vâslași foarte îndemânatici pot trece cu barca prin acest tunel, nu fără pericol însă.

Biserica din San Lawrenz

Marea Interioară

Ajunși la destinație am luat program de voie timp de o oră. Am plecat spre Golul Albastru, pe care l-am admirat de la distanță. Valurile erau extraordinar de mari, se spărgeau de stânci și stropeau până la mai mult de 50 m. Era o zi în care sigur nu se puteau face scufundări.

În fundal Golul Albastru

Din nou autocarul

Valurile stropeau lentila camerei

Se sparg valurile

Betty s-a dus să viziteze Capela Sf Anna iar eu m-am dus să văd de la înălțime Marea Interioară.

Marea Interioară

Tunelul

Capela Sf Anna

Am intrat la terasa localului Rapa Ice Cream, unde Betty a luat o înghețată, iar eu m-am mulțumit cu o cutie galbenă de bere locală Cisk.

Înainte de ora fixată toți turiștii se aflau în autocar și am plecat spre Victoria. Orașul s-a numit înainte Rabat, dar autoritățile locale i-au schimbat numele în 1887 cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de domnie a reginei britanice (încoronată la 1837). Ghidul ne-a prezentat programul în continuare.

Primul punct va fi luarea mesei de prânz într-un restaurant, apoi program de voie până la ora 15 și 30, după care vom lua un mic trenuleț și acesta ne va duce în parcarea autocarului.

Masa a fost de tip bufet suedez. Eu am luat o friptură de pește, una de pui și una de porc, garnitură de cartofi natur și puțină salată de castraveți.

După masă am urcat cu greu cele aproape 200 de trepte care ne-au dus pe Cittadella. Aceasta este o combinație dintre un castel medieval și o fortăreață reconstruită în secolul al XVII-lea.

Pauză la urcare

Catedrala din Gozo, pe Cittadella

Vizitată de numeroși turiști

Catedrala din Victoria a fost construită între 1697-1711 în stil baroc. Deși tavanul este plan, fiind pictată tridimensional, dă impresia că este în boltă. Am vizitat-o foarte rapid, contra a 6 euro biletul și apoi am coborât spre trenuleț.

Lângă stația trenulețului am intrat la o terasă unde Betty a mai luat o cafea și eu un pepsi rece.

Pepsi...

Și cafea

 Am stat acolo pînă la ora fixată, după care am mers vis-a-vis că tocmai venise trenulețul. Ne-am urcat și în ritmul unor melodii italiene am trecut prin capitală, până la parcarea în care se afla autocarul.

În trenuleț

Cu autocarul urma să mergem la feribotul din Mgarr. Marco ne-a spus că, special pentru noi, autocarul va opri într-un punct cu un peisaj frumos, demn de a fi imortalizat în fotografii. Probabil fac asta special pentru toate grupurile de turiști!

Vedere de pe Gozo...

Spre insula Comino...

Și Malta în depărtare

Spre feribot

La părăsirea autocarului Marco a înmânat fiecărui excursionist biletul de întoarcere și și-a luat rămas bun de la noi.

După o jumătate de oră, petrecută în sala de așteptare a venit feribotul, ne-am urcat pe el, de astă dată jos în porțiunea acoperită.

După ce am început traversarea ne-am dat seama că sunt valuri mult mai mari decât dimineață și vasul avea un tangaj enorm.

Coborâți pe Malta am găsit-o pe ghida letoniană care ne-a indicat autocarul ce ne va duce la hotel.

Am ajuns acasă mulțumiți de excursie, cu ceva înainte de a se întuneca.

12 Septembrie. Am fost la plajă și singurul lucru deosebit a fost că atunci când am ajuns la Mellieha, nimeni nu a apăsat pe butonul care cerea oprirea în stație și astfel am mai mers una. Și aici a fost o plajă frumoasă asemănătoare cu cea dinainte. Am stat și aici trei ore după care am venit la hotel la masă.

A doua zi trebuia să predăm apartamentul la ora 11, în timp ce avionul nostru pleca în jurul orei 9 seara. Am cerut la Recepție să ne prelungească șederea în apartament până la ora 18 când trebuie să vină un taxi care să ne ducă la aeroport. Acest serviciu ne-a costat 20 de euro.

13 Septembrie. Am luat micul dejun și ne-am dus pentru ultima dată la plajă. Am coborât în Mellieha și timp de aproape trei ore am stat numai în apă.

La hotel ne-am odihnit, am mâncat, am definitivat împachetarea și am așteptat să vină ora de sosire a taxi-ului.

Împachetăm

Ultima masă

La ora 5 și 45 PM am definitivat check-out-ul și am așteptat să vină mașina.

Cu bagajele...

În fața Recepției

Sudoku

La Revedere, Porto Azzurro.

Taximetristul ne-a dus în liniște la aeroport. Am făcut checkin-ul și controlul vamal și am așteptat îmbarcarea.

Pe Aeroportul din Malta

Așteptăm îmbarcarea

Îmbarcarea, ca și decolarea de fapt, s-au făcut cu o întârziere de 25 de minute.

În avion

14 Septembrie. pe la ora 0 și 30 de minute am aterizat la Cluj.

Am făcut controlul de frontieră, ne-am recuperat bagajele și afară l-am întâlnit pe Adi care cu mașina ne-a dus acasă.

Am început despachetatul, dar ne-am culcat și l-am continuat dimineața.

Ajunși acasă