Întoarcerea acasă

Dimineaţa ne-am sculat destul de odihniţi şi am mers să luăm micul dejun. A fost la fel de bogat ca şi ieri.

După micul dejun am mers în cameră şi am finalizat împachetarea. Am ieşit, am salutat-o pe patroană, ne-am dus la maşină în parcarea hotelului, am depus bagajele şi am fixat GPS-ul pe Cluj.

Ioana a început să ne dea indicaţii şi ne-a scos la autostrada de Budapesta.

Am mers vreo 60 de km şi am oprit în ultima benzinărie din Austria, aproape de graniţa cu Ungaria. În timp ce făceam plinul cu motorină un poliţist a sosit în faţa pompei şi vorbea foarte violent cu şeful benzinăriei. După ce am terminat şi mergeam să plătim ne întreabă dacă ştim că suntem în Austria şi unde e vigneta? Mircea scoate prompt portofelul şi i-o arată. Pe faţa sa s-a văzut cum dispare satisfacţia şi acru, dar neputiincios ne pune să o lipim pe parbriz, ca să putem fi controlaţi de la distanţă. Am lipit-o într-un singur colţ, am plătit motorina şi ne-am alăturat doamnelor care-şi beau cafeaua şi se distrau cum vânzătoarele de la bufet ştiau numele produselor lor şi în româneşte.

După ce am trecut frontiera, primul lucru pe care l-am făcut a fost să dezlipesc vigneta.

Am continuat drumul până la Budapesta şi după parcurgerea lui M0 am intrat pe M5 şi am oprit la locul de parcare unde se afla Pensiunea Venus.

Aici se va desfăşura al partulea punct al programului, servirea unei porţii de gulyas picant. Ne-am mai oprit şi altă dată la Venus şi acum nu mai facem greşeala ca după gulyas să mai comandăm şi felul doi, pentru că nu mai poţi să-l mănânci. Noi trecem direct la desert care e format din clătitele specifice casei.

Aşteptând...

Gulyas-ul.

Mult...

Iute...

Fierbinte.

Aaaaah!

O porţie de gulyas leves are aproape un litru, este o supă consistentă, destul de densă de la atâta fierbere şi are în compoziţie rotocoale de morcovi, o mare cantitate de carne de vită şi cartofi tăiaţi cubuleţe. Pentru doritori se aduce o pastă de ardei iute marca Eros Pista (în traducere Ştefan cel Forţos) din care poţi să-ţi pui atâta, încât să fie suficient de iute. Noi toţi nu putem să concepem a mânca gulyas, fără a ne arde în cerul gurii, deci nu am făcut economie de Pista. Am mâncat şi porţia de clătite şi am plecat.

Am părăsit autostrada şi pe drumul naţional N4 am venit spre casă, luptându-ne să depăşim coloanele de maşini care mergeau în acelaşi sens cu noi.

După mai puţin de trei ore, am ajuns la Borş şi de aicea la Oradea, unde ne-am oprit la mama-soacră. Ne aştepta cu masa, dar după porţia de la Venus nu am putut gusta absolut nimic.

Fiind a doua zi de Paşti şi făcându-se seară, o coloană neîntreruptă de maşini venea din sens opus spre Oradea.

De la Piatra Craiului, maşinile din sens contrar s-au mai rărit şi am ajuns cu bine la Cluj.

Aici am transbordat bagajele în maşina noastră şi pe la ora opt am plecat spre Dej.

Acum grosul maşinilor venea spre Cluj, se târau aproape, sau erau chiar blocate în trafic, în timp ce noi, câteva autoturisme (camioanele nu circulau) am venit lejer spre Dej.

Am ajuns înainte de ora nouă, am descărcat bagajele şi ne-am bucurat că în Judeţul Cluj a treia zi de Paşti este liberă, urmând să recuperăm cursurile zilei de marţi, sâmbătă.

Acasă, a doua zi.

Aşa s-a sfârşit această scurtă, dar plăcută vacanţă.