Westminster Abbey şi Trafalgar Square

Programul acestei zile cuprinde o vizită la Westminster Abbey. Când am ajuns în staţia noastră de metrou din Barking a ieşit un soare foarte primăvăratec.

În Barking Station... 

Este primăvară.

Cu o zi înainte ne-a sunat Mihai şi ne-a spus că la Bucureşti a nins foarte mult în primele zile ale anului şi de pe Băneasa şi Otopeni nu au nici aterizat şi nici nu au decolat avioane. Se pare că numai din 4 ianuarie s-a reluat traficul. Este de preferat clima oceanică de aici faţă de temperat-continentala noastră!

Am coborât în Trafalgar Square, am trecut pe lângă fântâna arteziană care acum, faţă de 31 Decembrie, funcţiona şi am mers spre Big Ben şi Parlament.

Undeva...

Mai sus...

Este... 

Big Ben-ul.

La Westminster Abbey am cumpărat bilete tot pentru sexagenari, am economisit din nou câte 3 lire şi nici aici nu au avut dubii faţă de vârsta noastră.

Westminster Abbey.

Pe acest loc a existat un lăcaş de cult încă din secolul al VII-lea. Construcţia catedralei sub forma actuală a început în secolul al XIII-lea, în timpul lui Henric al III-lea.

Marcel Druon în Regii Blestemaţi îl prezintă pe Eduard al II-lea lucrând la construcţia catedralei alături de dulgheri şi zidari, pentru că fiind poponarist, admira trupurile lor asudate. 

Aici au fost încoronaţi majoritatea regilor Angliei şi tot aici sunt înmormântaţi atât ei cât şi marile personalităţi britanice din ultimii şapte sute de ani.

Chiar la intrare se află mormintele celor doi prim-miniştri ai reginei Victoria, Disraeli şi Gladstone, cu statiule lor, iar în interior am remarcat mormântul lui Eduard al III-lea, al Prinţului Negru, învingătorul de la Poitier, ale reginelor Maria Tudor şi Elisabeta I, al celebrei Maria Stuart şi al reginei Victoria. Există o placă comemorativă pentru Byron, mort în Grecia la Missolonghi, precum şi pentru alte personalităţi care nu-şi au mormântul aici.

Extraordinar este gazonul englezesc din curţile interioare ale abaţiei.

Gazonul vechi de peste 700 de ani.

Am revenit de aici din nou în Trafalgar Square.

Cu Amiralul Nelson

Cu arteziana.

Cu un poliţist londonez.

Din Piaţă Betty s-a dus la Galeriile Naţionale să-i mai vadă o dată pe impresionişti.

Eu şi cu Mircea am mers pe jos până în Piccadilly Circus, apoi pe Regent Street şi am revenit pe Pall Mall la Galerii.

Aici mi-am luat şi eu rămas bun de la Floarea londoneză a Soarelui de Van Gogh şi am plecat, cu toţii spre hotel, pentru că deja se înserase.

Ne-am oprit la Tesco, am cumpărat mâncare pentru seara asta şi pentru drumul de mâine şi ne-am dus la hotel.

După cină am început împachetarea şi pe la ora nouă a sosit şi Mela de la Oxford.

Cum urma o zi foarte lungă ne-am culcat, fixând telefonul să ne trezească la ora trei şi jumătate.