24 Iulie - Observatorul Lick

Astăzi vom merge să vizităm Observatorul Astronomic Lick situat pe un munte din împrejurimile San Jose-ului.

Am plecat împreună cu Mihai şi Mădălina pe la prânz, întâi la Cotsco, să luăm benzină şi să facem cumpărături, iar apoi spre Muntele Hamilton, la est de Santa Clara.

La Cotsco.

Alimentaţie variată.

Cumpărăturile de deasupra.

James Lick a fost un om întreprinzător care în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a făcut în San Francisco o avere de câteva milioane de dolari.

Pentru a rămâne o amintire despre el după moartea sa, prietenii l-au sfătuit să finanţeze construirea unui obiectiv cultural sau ştiinţific. Tot ei au propus ca acesta să fie un observator astronomic. Lick a fost de acord şi a spus că va începe construcţia pe un teren al său din centrul San Francisco-lui. Prietenii l-au lămurit că într-un oraş cu aproape 200 de zile cu ceaţă pe an, un observator astronomic ar avea un randament foarte mic. Atunci Lick a propus ca observatorul să fie amplasat pe dealul din depărtare care se vede de la fereastra dormitorului său. Acesta era Muntele Hamilton, înalt de aproape 1400m.

Lick a pus la dispoziţie suma de 700000 de dolari, o sumă uriaşă pentru anii 1870, dar cu condiţia ca municipalitatea să construiască drumul de acces.

În trei ani drumul a fost construit, a fost un drum cu foarte multe serpentine, pentru ca panta maximă să nu depăşească 6%, astfel ca să poată fi utilizaţi caii de tracţiune.

Noi am urcat pe acelaşi drum, doar că între timp, acesta a fost asfaltat.

Din parcarea observatorului era o privelişte impresionantă, asupra Văii Siliconului, adică asupra lui San Jose şi a împrejurimilor sale.

Pe Muntele Hamilton...

La Observatorul Astronomic Lick.

Se vede întreaga ...

Vale a Siliconului.

Turiştii aflaţi acolo am fost introduşi în sala lunetei şi o ghidă a prezentat pe scurt istoria acestui obiectiv.

 Construcţia observatorului a început în 1876, cu un an înainte de moartea lui Lick.

Luneta de 36 de inci.

Luneta, cea mai mare din lume atunci, cu un diametru de 36 de inci (0,9m) a fost dată în funcţie în 1888. Este diametrul maxim al unei lentile de randament, deoarece la diametre mai mari, lentila face să apară aberaţiile de sfericitate şi observaţiile astronomice vor fi eronate.

Lentila lunetei a fost şlefuită la Paris. Adusă aici s-a constatat că ceva nu se potriveşte. A trebuit să fie trimisă din nou la Paris, s-a remediat şi abia în anul menţionat mai sus observatorul a devenit funcţional.

La inaugurare, rămăşiţele pământeşti ale lui James Lick au fost depuse la fundaţia observatorului, care a fost primul observator astronomic montan din lume. El a devenit proprietatea Universităţii din California cu sediul, bineînţeles, în San Francisco.

Locul ales de Lick s-a dovedit foarte bun, existând aici peste 330 de nopţi senine pe an.

Pe coridor.

Mormantul lui Hamilton.

Şoseaua cu serpentine.

Cupola.

În anii 1970, datorită dezvoltării oraşului San Jose şi a puternicei sale iluminări nocturne, cercetările astronomice de la Lick au fost perturbate de poluarea luminoasă apărută. S-a pus chiar problema mutării observatorului în zona Monterey, dar nu s-a putut efectua din lipsă de fonduri. Municipalitatea din San Jose a rezolvat problema în 1980, de când pentru iluminatul stradal în oraş se folosesc numai lămpi cu vapori de sodiu, a căror lumină galbenă nu mai deranjează observaţiile astronomice de pe Muntele Hamilton.

Aici la 1400 de metri nu mai bătea plăcuta briză din San Jose şi ca urmare era o căldură uscată, destul de greu de suportat.

După ce am vizitat cupola lunetei şi împrejurimile imediate, am hotărât să mergem să vizităm şi cupola noului telescop a cărui oglindă are diametrul de 120 de inci (3 m). Aceasta era situată la vreo 500 m de vechea cupolă. Drumul pietonal ditre ele este străjuit de măslini, destul de mari dar tineri, care nu fac încă fructe.

Spre telescopul...

De 120 de inci.

Ziua la cupola telescopului nu se află personal, dar turiştii pot intra pe hol unde este o expoziţie cu istoricul telescopului care, am aflat că, are o greutate de 275 de tone.

Holul cupolei telescopului.

Am coborât aceaşi drum plin de serpentine şi am ajuns acasă în jurul orei 7 seara.

Ne-am schimbat şi Betty a plecat înainte la piscina mare, să ocupe un loc, unde împreună cu Mihai şi Moni vom face un barbeque.

Când am ajuns şi noi cu ustensilele, locul era deja ocupat de Betty, dar nu era aglomeraţie şi din cele 4 grătare existente numai încă unul se mai folosea.

Am făcut mici, frigărui şi friptură de pui la grătar în timp ce copiii făceau baie. Au sosit şi Ami cu Nicu, doi foşti colegi de liceu de-ai lui Mihai de la Cluj.

După apusul soarelui atmosfera s-a răcit brusc şi a început să fie un frig mai tare decât altă dată.

După terminarea mâncatului am fost nevoit să merg acasă să mă încălzesc. Nu după mult timp au sosit şi restul trupei la noi, goniţi de acelaşi frig californian nocturn .

Am văzut un film titrat în româneşte de pe un DVD şi după plecarea musafirilor ne-am culcat.

23 Iulie - Vestea cea mare

Dimineaţa, pe la ora 10, Miţă şi Mădălina au plecat în oraş, iar noi ne-am echipat adecvat şi am mers la piscina mare.

Piscina mică...

Văzută de la fereastra dormitorului.

Broscuţele de la intrare.

Echipat pentru plajă.

Cu apartamentul (etaj 2 dreapta).

La piscina mare.

Şi aici flori.

Înot lent.

Numai de plăcere.

Între două...

Intrări în apă.

Am făcut plajă şi am înotat până pe la ora două.

Acasă copiii ne-au spus să nu mâncăm prea mult, că diseară vom merge împreună cu Mihai şi Moni la un restaurant specializat în fripturi.

În jurul orei 7 am ajuns la restaurant şi după ce am dat comanda şi ni s-au adus băuturile, chelnerul ne-a construit din scobitori, solniţă si furculiţe o alcătuire, care datorită centrului foarte jos de greutate, stătea în echilibru.

Alcătuirea care...

Stătea în echilibru.

După un timp Miţă a bătut cu cuţitul în pahar. Nici nu mi-am dat seama că vrea să facă un anunţ. Ne-a spus că dimineaţă a fost cu Mădălina la un doctor, unde a făcut un test de sarcină şi acesta a ieşit pozitiv.

Toţi i-am felicitat, am băut în cinstea evenimentului (mai puţin Mădălina) şi nu am discutat decât despre aceasta în cele aproape două ore cât am stat în restaurant.

S-a anunţat vestea.

Felicitări!

A la votre!

Eroina momentului...

Împreună cu eroul.

Unchiul şi mătuşa.

Bunicii mari.

După conzumaţie am hotărât să mergem, cu toţii, acasă şi să transmitem vestea mai departe în România, unde se făcuse ora 7 dimineaţa.

Anunţăm...

Telefonic...

România.

Primul telefon l-am dat familiei Mudure care erau de aproape o săptămână ajunşi la Cluj.

Am trezit-o pe Mihaela, ne-a spus că Mircea plecase la serviciu şi deşi este o femeie puternică şi raţională, s-a distins prin telefon marea emoţie de care era cuprinsă la auzul veştii.

L-au sunat apoi pe Mircea pe celular, care le-a răspuns că este în maşină.

I-au cerut să tragă pe dreapta şi i-au transmis vestea. Mircea are o fire comunicativă şi directă, veselia lui a fost mai zgomotoasă şi a zis că regretă că nu este şi el aici, să fi primit vestea direct prin viu grai.

Am sunat-o după aceea pe bunica de la Oradea şi pe cea de la Sebiş şi evident că amândouă s-au bucurat şi ele.

Eu m-am sacrificat şi am băut un whisky, închinând cu viitorul tătic, în cinstea nepotului.

Unchiul şi mătuşa, aici de faţă, nu au putut închina. Cu răcoritoare nu se închină!

Înainte de culcare i-am mai urat (a câta oară?) Mădălinei să-şi ducă cu bine sarcina până la capăt!