miercuri, iulie 05, 2006

Ultima zi pe Gran Canaria

Ne-am sculat ceva mai târziu şi ne-am împachetat. După o masă bogată, care trebuia să fie şi mic dejun şi prânz, am părăsit apartamentul, am lăsat bagajele în locul special amenajat şi am coborât la piscină.

Am făcut baie şi am stat la plajă, întâi la soare şi apoi din nou la umbra palmierilor. De câteva ori am fost la bufetul din incintă unde am mai băut câte o răcoritoare.

Timpul a trecut şi la ora 5:30 am mers la recepţie, unde conform obiceiului, ni se va da o cameră pentru aproximativ o jumătate de oră, unde să facem un duş şi să ne schimbăm. Dintr-o întâmplare, recepţionerul ne-a dat chiar fostul nostru apartament 2109, pe care l-am găsit exact aşa cum l-am lăsat duminică.

După ce ne-am schimbat am pus un euro în internetul de pe hol şi ne-am citit poşta. Printre altele, Alexandra ne-a comunicat notele pe care le-a luat până acuma la bacalaureat.

Cu bagajele în holul hotelului...

Aşteptând autobusul.

Vedere spre piscină.
Imediat după ora şapte a venit autobuzul D-Tours, care după ce s-a umplut cu clienţi şi de la alte hoteluri, ne-a dus la aeroport.

Am stat la coadă până am depus bagajele de cală. La controlul bagajelor de mână, efectuat de poliţia de frontieră spaniolă, mi s-a găsit un tirbuşon vechi pe care am uitat să-l pun în geamantan. Era unica piesă rămasă din lucrurile cumpărate de mine în septembrie 1968 la Dej, din Prima de Instalare, pe care statul romîn o dădea atunci fiecărui tânăr profesor, când se prezenta la primul său post în învăţământ. Cu strângere de inimă am renunţat la el şi am mers mai departe.

Se făcuse deja ora locală opt şi cum începuse transmisia meciului de fotbal Portugalia – Franţa, m-am instalat într-un bar şi am văzut la televizor repriza I şi cam un sfert de oră din cea de-a doua.

Meciul Portugalia-Franţa...

În barul de la aeroport.
Atunci când a venit Betty, care colindase între timp magazinele din incintă, am lăsat meciul şi am plecat să ne îmbarcăm.

Creându-se condiţii favorabile, am decolat cu o jumătate de oră înainte de timpul stabilit.

Timpul a trecut şi la un moment dat, pilotul a anunţat în difuzoare că ne aflăm deasupra oraşului Calais. Am început să coborâm, am zburat la joasă înălţime deasupra Amsterdamului, foarte frumos luminat, ieşind în evidenţă mulţimea sa de autostrăzi. Olandezii pot fi mândri de capitala lor!

Conform programului trebuia să ajungem la ora 3:30 şi noi eram cu bagajele luate deja la 2:45. I-am dat un telefon lui Mihai, care încă dormea, să vină mai repede după noi şi ne-am dat un punct de întâlnire într-o parcare de la Schiphol.

După 20 de minute a venit şi ne-a dus la locuinţa sa. Am discutat despre Canare, dar nu prea mult, pentru că Mihai trebuia în dimineaţa asta să meargă la serviciu şi ne-am culcat.

Dimineaţa am constatat că şi în Amsterdam se anunţa o zi caniculară, care poate va depăşi temperaturile din Canare.

Pe balcon în Amsterdam.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu