29 Iunie Cluj - Londra - San Francisco - San Jose

Luni seara Mircea ne-a dus la Cluj şi am dormit peste noapte la ei.

Tot el ne-a transportat la aeroport, dimineaţa devreme, în jurul orei 4.

Am făcut chekin-ul, am mers în sala de aşteptare şi am urcat pe la ora 5 45 în Airbus-ul firmei Wizzair.

În avionul de Londra..

Avionul a decolat la timp şi peste 2 ore şi ceva am aterizat la Londra.

Aeroportul de la fereastra avionului.

Am decolat din Cluj.

Ne-am recuperat bagajele şi am băut câte o cafea la cofetăria Costa din Luton.

Comandând...

Cafeaua.

Aşteptând cafeaua.

Iat-o că a sosit.

Am aşteptat apoi autobusul National Express. Acesta ne va duce din Luton la Heathrow, traversând Londra.

Aşteptăm...

Autobusul...

Pentru Heathrow.

Autobusul a sosit la timp şi s-a încadrat în orar.

Anul trecut am zburat din Heathrow de la Terminalul 5, cel mai nou şi mai modern dintre ele. Acum zburăm de la Terminalul 1 care este cel mai vechi. Am sesizat imediat diferenţa.

Chekin-ul şi controlul vamal au trecut cu bine şi cu 3 ore înaintea zborului ne-am instalat într-un mic restaurant din aeroport unde am băut bere Stela Artois la ţap. Tot aici am luat o mică gustare, pentru că cei de la Wizzair nu ne-au dat mâncare în avion.

La o bere...

Pe Heathrow.

De fapt la două beri.

Privelişte din sala de aşteptare.

Betty a mai umblat prin magazine şi i-a cumpărat un cadou lui Mihai.

Timpul a trecut şi cu o jumătate de oră înainte de plecare (14 GMT) ne-am îmbarcat. Avionul a fost un Boeing 777, la fel de mare şi cam cu aceleaşi caracteristici ca şi 747, cel de anul trecut.

Aripa...

Avionului.

La locurile...

Noastre.

Zborul era acum efectuat de compania United şi dura 10 ore până la San Francisco.

Am decolat din Londra...

Spre San Francisco.

 În avion, în general am urmărit harta cu evoluţia zborului şi am admirat şi fotografiat Munţii din Groenlanda.

Începe...

Survolarea...

Groenlandei.

Munţii...

Din...

Groenlanda.

Timpul a trecut relativ repede, mult mai repede ca la drumul dus de anul trecut şi după 9 ore şi jumătate am fost anunţaţi că aterizăm în San Francisco.

Coborâţi din avion am mers cu toţii la controlul Poliţiei de Frontieră, care au preluat formularele completate în avion, ne-au verificat amprentele şi imaginea retinei, după care ne-au lipit în paşapoarte hârtia cu dreptul de sejur în SUA.

Între timp toate bagajele au fost ridicate de pe bandă, iar ale noastre erau lăsate jos la capătul benzii.

Am fost invitaţi la controlul vamal, unde deşi aparatul cu raze a sesizat lipsa alimentelor, vameşul m-a pus să-mi deschid valiza şi a controlat-o temeinic. Bineînţeles că nu a găsit nimic în neregulă.

Am mers la SOSIRI unde ne aşteptau Mihai, Mădălina şi nepoata noastră Clara Alexandra în vârstă de 2 luni şi 3 săptămâni. Am mai văzut-o pe monitorul calculatorului, prin internet, de mai multe ori, dar pe viu acum am admirat-o (suntem bunici tineri), pentru prima dată.

Împreună ne-am dus în parcarea subterană unde se afla maşina, ne-am îmbarcat toţi cinci şi am pornit spre San Jose.

Ei locuiau în acelaşi apartament ca şi anul trecut, în complexul North Park. După ce am parcat maşina am urcat în apartament şi am început să discutăm. În centrul discuţiei, bineînţeles că se afla Clara, de la viaţa ei intrauterină şi până în prezent. Din când în când, Clara completa discuţia noastră în limbajul ei bine codificat!

Clara.

Pe covoraş.

În jurul orei 9 nu am mai rezistat şi ne-am dus la culcare. Şi ziua de 29 iunie 2010 a fost, ca la sosirea de anul trecut, o zi foarte lungă. A avut 34 de ore, din care 27 de ore nedormite.