luni, martie 30, 2015

Kihei Maui Hawaii 2014

Oraş: Kihei
Coordonate Geografice: 20g42m45s N  156g26m37s V
Ţara: Statele Unite ale Americii
Populaţia: 16700 locuitori
Data Sejur: 31 Iulie-5 August 2014
Locuinţa: Kamaole Sands 2695 S Kihei Rd

31 Iulie. Noi eram deja gata şi cu bagajele făcute când a sosit Mihai, fratele Mădălinei să ne ducă la aeroport. Aeroportul din  San Jose este mai mic, dar se poate zbura din el în  SUA, Mexic  şi Canada.

Imediat după ce am terminat cu formalităţile ne-am îmbarcat în primul avion care ne-a dus până în Phoenix, Arizona.

În avion...

Spre...

Phoenix Arizona.
Am coborât pe  Aeroportul din Phoenix  unde am făcut o escală de aproape o oră şi jumătate.

Pe Aeroport.









Ne-am îmbarcat în avionul care ne-a dus pe Insula Maui  din  Arhipelagul Hawaii.  Arhipelagul are 19 insule mai mari şi o mulţime de insuliţe şi atoli. Toate sunt situate în regiunea Tropicului Racului, dar niciuna nu e intersectată de el.  Maui  este a doua ca mărime, după insula  Hawaii,  cea care a dat numele arhipelagului.

În al doilea avion.



Survolăm Los Angeles.

Zburăm peste Pacific.
Am aterizat la timp pe aeroportul  Kahului. MIhai s-a dus să-şi ia maşina închiriată, timp în care noi îl aşteptam la aeroport. Fetele au alergat prin toată sala de aşteptare, singure sau cu noi alături.

Aeroportul Kahului.






Am recuperat-o pe Adela.

Ora locală.
A sosit Mihai cu maşina, ne-am urcat şi am plecat spre sud şi apoi spre vest până lângă orăşelul Kihei la complexul  Kamaole Sands.  Am luat cele două apartamente, ale celor patru de vârsta I şi a III-a şi a celor doi tineri încă.

Apartamentul nostru avea o cameră de zi mare, o bucătărie superdotată, cu aragaz, cuptor, maşină de spălat haine şi vase, un dormitor mare, o baie cu vană şi duş şi una mică cu duş.

Maşina închiriată şi locul ei de parcare..

Coridorul apartamentului.

Camera de zi.

Bucătăria.

Ieşirea spre balcon.

Dormitorul.


Patul fetelor.

Baia.



1 August. Ne-am trezit dimineaţa şi am pregătit micul dejun pe care l-am luat pe balcon, jos fiind un peisaj cu adevărat tropical.

Balconul.

Primul mic denun în Hawaii.



Vedere de pe balcon.
Le-am hrănit şi pe fete şi când au venit Mihai şi Mădălina ne-au spus că am fost invitaţi de conducerea complexului la piscină, unde se prezentau activităţi de petrecere a timpului liber, pe care orice client le putea achiziţiona.

Adela s-a trezit.
În timp ce copiii noştri asistau la prezentare, noi cu fetele am făcut o baie în piscină. Ei au cumpărat un pachet de activităţi turistice care cuprindea:  scufundare cu submarinul,  o participare la Luau (petrecere hawaiiană cu mâncare, băutură, dansuri şi cântece tradiţionale), o plimbare cu elicopterul prin văile din insulă  şi  o croazieră pe Pacific cu luarea cinei la bord.

Piscina complexului.
Am mers apoi la cea mai apropiată plajă de hotelul nostru, care se afla la 100 de metri distanţă. Plaja avea nisip fin şi o lăţime de vreo 30 m. Plajele erau una în continuarea celeilalte, astfel că din cei 240 de km de coastă a insulei  Maui,  peste 200 de km sunt plaje amenajate.

Plaja de lângă hotel.
Apa  Pacificului  era ideală pentru înot, dar trebuia să fim atenţi la valuri, care erau tot timpul şi destul de mari.

După amiază am mers cu maşina la o plajă celebră de pe insulă,  Big Beach,  foarte mult folosită de surfişti. Aici valurile erau mai multe şi mai mari. Erau şi surfiştii cu scândurile lor, dar nu-i depăşeau în măiestrie pe cei văzuţi de mine la  Santa Cruz  sau  Half Moon Bay. Numai în filme stăteau în picioare pe scândură şi călăreau, oarecum în scârbă, valul. Aici stăteau cu burta pe ea, dădeau din mâini şi când venea valul îi ducea la mal tot cu burta pe scândură şi-i abandona în nisip. Cred că asta o poate face oricine, doar că se mai alege în plus cu nisip în păr. Mihai a intrat în apă, dar nu se putea înota din cauza valurilor prea mari.

Pe Big Beach.

Clara cu Bibi.

Adela cu Tata.






Am revenit la plaja noastră de lângă hotel, unde am înotat până când soarele a apus în ocean.

O baie

Pe plaja...

De lângă...

Hotel.

Cu zoom.

Fără zoom.

Fetele preferă hinta.



Apune soarele.



În drum spre hotel ne-am oprit la piscină, spre deliciul fetelor, care s-au zbenguit acum noaptea aproape o oră în apa călduţă, precum o supă ceva mai rece.

2 August. În programul zilei a fost prevăzută scufundarea cu submarinul. Pentru aceasta, cei patru scufundători, Clara, Mădă, Bibi şi Tata au plecat în oraşul  Lahaina.

Lahaina  a fost mult timp capitala  Regatului Hawaiian.  În secolul al XIX-lea a fost un important centru al vânătorilor de balene. De aici se aprovizionau corăbiile care plecau la vânat şi tot de aici se făcea comerţ cu produsele rezultate din vânătoare. Astăzi oraşul are vreo 12000 de locuitori, care aproape toţi lucrează în acea industrie, care trebuie să-i mulţumească pe numeroşii turişti, prezenţi aici tot timpul anului.

Un obiectiv turistic al oraşului este  Copacul Banyan.  El a fost plantat prin 1873 de către un şerif local, pentru a aniversa o jumătate de secol de existenţă a unei misiuni protestante în Lahaina. Specia respectivă de copac produce nişte lăstari care cresc din ramuri în jos şi se înfig în pământ, devenind tulpini. Astăzi copacul se întinde pe aproximativ 3000 mp şi are zeci de tulpini.

Betty şi...

Copacul Banyan.
 Din portul  Lahaina  s-au urcat pe o mică ambarcaţiune care i-a dus în larg la submarin. Submarinul şi ambarcaţiunea au făcut schimb de pasageri, după care el a intrat în imersiune, spre satisfacţia călătorilor subacvatici.

Plecăm...

În larg.

Submarinul...

Se ridică.

Îmbarcaţi.



Peisaj subacvatic.




Epavă.



Pisici de mare.

Căpitanul şi Clara.
Reveniţi...

La...

Suprafaţă.



Din nou copacul.
În timp ce ei călătoreau pe sub apă, Bubu a rămas cu Adela şi au fost la plaja de lângă hotel.


Când pe plajă...


Când pe hintă.


Mai târziu am revenit toţi pe plaja noastră şi am stat până după apusul soarelui.





Ca şi cu o zi în urmă am mers după ce s-a înserat la piscină.

3 August. Ne-am trezit şi am aşteptat ca toată populaţia să vină în apartamentul nostru pentru un mic dejun copios, care să înlocuiască masa de prânz.


Fiecare cu EPI (iPad) personal.
Am ieşit la plaja de lângă hotel şi pe la prânz am revenit şi am culcat fetele. Când s-au trezit am mers din nou la  Lahaina  pentru Royal Luau Maui.  Luau este o petrecere hawaiiană cu mâcare şi băutură locală, precum şi cu cântece şi dansuri din folclorul polinezian, unde artiştii sunt îmbrăcaţi în costumele lor naţionale.

Pe drum, în  Golful Honokeana  am oprit şi ne-am dus pe o plajă unde Mihai şi Mădă s-au interesat că unde se pot scufunda, astfel încât să înoate alături de uriaşele broaşte ţestoase din  Hawaii,  care de câteva decenii fac parte dintr-o specie ocrotită de lege. Ele sunt foarte blânde şi îi acceptă pe turişti să le acompanieze la înot.

Golful Honokeana.




Au întrebat mai mulţi turişti, echipaţi cu scule de scufundat şi aceştia au spus că de câteva zile nu au mai întâlnit ţestoasele.

Am mers în  Lahaina  unde pe o mare proprietate se ţinea  Luau-ul. Am stat la o coadă care avea mai mult de o sută de metri, dar noroc că am avansat repede. Când am ajuns la intrare ne-au făcut o poză din partea casei,  pe care la plecare  am plătit-o.

Am parcat pe domeniu.

Coada.



Royal Luau.
Am intrat şi am găsit repede eticheta cu numele nostru de pe masa rezervată. Ne-am aşezat şi am fost serviţi cu cocteiluri hawaiiene, dar la cererea noastră, mie şi lui Betty ne-au adus şi whiskey.


Masa rezervată.

Cocteil-uri.





Whiskey.


Cîntăreţii şi dansatorii şi-au început programul. A fost prezentat, dus pe o targă, porcul fript întreg, care după tranşare va fi unul din felurile de mâncare specific hawaiiană. Unul din organizatori ne invita pe toţi cei care eram aşezati la câte un rând de mese să mergem la bufet (care era suedez, deşi ne aflam în Hawaii), să ne autoservim din mulţimea de feluri de mâncare existente. Cântăreţii şi dansatoarele s-au produs până târziu în noapte.

Cântăreţ local.

A fost arătat publicului porcul fript întreg.

Cântăreaţă hawaiiană.

La EPI şi la spectacol.


Proaspăt căsătoriţi.


Mâncarea pe care mi-am ales-o.

Noroc!

Spectacolul...

Se încinge.

Fetele au combătut şi ele, cu EPI alături.

Când  Luau  a luat sfârşit am venit acasă la hotel şi fetele dormeau deja în maşină.

4 August. Dimineaţa ne-am dus la un centru de unde am închiriat echipament de scufundare: măşti subacvatice, labe de raţă şi un fel de centuri. Am mers într-o locaţie recomandată de cei de la închirieri ca să înotăm cu uriaşele broaşte ţestoase. La locul şi la ora respectivă nu am întâlnit nicio astfel de broască. Aşa că am revenit la plaja noastră de la hotel şi am mai făcut şi acolo baie. După o scurtă şedere la hotel am mers la taraba unui mexican de unde am luat mâncare pe care am mâncat-o pe faleză. Nu am luat prea multă, pentru că la cină să fim în stare să combatem eficient.

Aici ar fi trebuit...

Să înotăm cu ţestoasele

O mică odihnă la hotel

Parcarea cu flori tropicale.


Maşina în parcare.

Urcăm.


În drum...

Spre...

Mexican.

Luăm...

Masa...

Pe...

Faleză.
Pe la ora 4 PM am mers din nou la Lahaina de unde am făcut o croazieră pe  Pacific, care includea şi cina la bord. Vaporul a ieşit din port şi ne-a dus pe un traseu, aflat la până la un kilometru de ţărm.

Intrăm în autostrada spre Lahaina.

Din nou...

Copacul Banyan.



Portul Lahaina.



Poză din partea casei.

La urcarea pe vapor.

Rezervarea pentru masă.










Ţine-te de mine...



Vulcanul Haleakala.



Apus de soare...

Din larg.



S-au aprins becurile pe punte.

E de.a dreptul...

Romantic.




S-a făcut noapte.
În drum spre hotel, fetele au adormit în maşină şi din nou le-am dus în braţe până în pat.

5 August. Mihai şi Mădălina au plecat de dimineaţă într-un golf în care li s-a spus că sunt broaşte ţestoase.

Noi ne-am trezit pe rând, ultimele fetele, care imediat s-au pus la EPI. Am preparat micul dejun şi toţi patru l-am luat pe balcon.

Un bronz corespunzător.

După trezire...

EPI.

Fierbe oul Adelei.
Am ieşit toţi patru, pentru ultima dată la plaja de lângă hotel şi eu personal am stat în apă aproape două ore.

Am venit la apartamentul nostru şi ne-am făcut bagajele. Când totul a fost gata ne-am mutat în apartamentul lui Mihai şi l-am predat pe al nostru.

Vedere...

De pe balconul...

Apartamentului lui Mihai.
 Pe la prânz au venit şi ei acasă încântaţi că în sfârşit au reuşit să înoate cu ţestoasele. Eu şi Mihai am ieşit jos, unde se aflau grătare, ce puteau fi folosite de locatarii complexului. Ne-am pregătit masa de prânz, am mers sus şi am mîncat-o. Noi ne-am odihnit în timp ce ei împachetau şi când au terminat şi-au predat şi ei apartamentul.

Am mai făcut o ultimă plimbare prin  Kamaole Sands  înainte de a merge la aeroport.

Ultima plimbare...

Prin Kamaole Sands.



Cu această şedere în  Hawaii  am stabilit un record. Aici a fost cel mai sudic şi cel mai vestic loc de pe Pământ unde m-am aflat vreodată.

După ce am ajuns la aeroport, Mihai a predat maşina şi apoi am făcut check-in-ul pentru îmbarcare

Din nou...

Aeroportul Kahului.

În...

Aşteptarea...

Îmbarcării.


.

Zborul de întoarcere era tot cu escală la  Phoenix.

În primul avion.
După un zbor de noapte am aterizat la  Phoenix  unde am făcut o escală de o oră şi jumătate.

Pe Aeroportul...

Din Arizona.

Micul dejun.

Afară sunt aproape 50gr C.





Ni s-a părut că zborul din  Phoenix  a durat foarte puţin. Pe  Aeroportul din San-Jose  ne aştepta Moni, cumnata copiilor care ne-a dus acasă cu maşina.

Acasă la Santa Clara.
Noi, cei de vârsta I şi a III-a ne-am odihnit, dar Mihai şi Mădă au mers la lucru.