joi, iulie 16, 2015

Kaposvar 2011

Oraş: Kaposvar-Simonfa
Coordonate Geografice: 46g17m01s N  17g49m23s E
Ţara: Ungaria
Populaţia: 64000-359 locuitori
Data sejur: 7, 8  Iunie
Locuinţa: La Gyuri la Simonfa

7 Iunie. Vacanţa de vară am petrecut-o împreună cu familia Timar, în Croaţia, la Medulin, o mică staţiune la Marea Adriatică, situată lângă oraşul (pardon) Pula.

Am plecat cu maşina mea, foarte dimineaţă, când au apărut zorii. Prima oprire am făcut-o la Piatra Craiului, unde am luat micul dejun.

Radu (eu), Ghiţă...

Betty şi Rodi la Piatra Craiului.
Am continuat drumul spre Oradea, la Borş am trecut în Ungaria şi am mers până la Puspokladany. De aici am intrat pe drumul naţional N4. Îmi place să merg pe el dimineaţa, pentru că atunci nu este aşa de aglomerat.

Am intrat pe Autostrada M5 în apropierea localităţii Albertirsa şi prima oprire am făcut-o la Pensiunea Venus. Cum efectul micului dejun de la Piatra Craiului a trecut, am luat aici masa de prânz, deşi mai era până la ora 12. Am mai spus că aici se serveşte gulyas, dar nu aşa de bun şi în porţie mai mică, decât vis-a-vis. După ce l-am mâncat, aşa cum ni l-au dat, am continuat drumul spre Budapesta, am luat-o pe M0, centura capitalei şi apoi pe Autostrada M7 care merge în Croaţia.

Am oprit într-o parcare în apropierea oraşului Szekesfehervar, de unde am cumpărat o hartă a Ungariei, editată în acest an.

Am continuat drumul pe autostradă, am trecut prin împrejurimile lui Siofok şi am părăsit autostrada în Balatonlelle, îndreptându-ne spre Kaposvar.

Conduşi de GPS am ajuns la locuinţa doamnei doctor care pentru prieteni este Baba. Cum era imediat după ora prânzului, am hotărât să nu o deranjăm şi să mergem să vizităm oraşul.

În Kaposvar.

Pe caniculă.



La o ingheţată (data nu e reală).

Într-un parc.
Când s-a facut o oră mai decentă ne-am dus în vizită la Baba. Ne-a primit foarte bine, cu multe aperitive, mâncare şi prăjituri. A fost şi ceva de băut, dar nu pentru mine, care mai eram încă şofer.

Acasă la Baba.



Mai târziu a sosit fiul lui Baba, Gyuri, care şi el este medic într-un sat, foarte aproape de Kaposvar.

A sosit Gyuri.

Îi cunoaştem de 40 de ani.


Am stat împreună şi am discutat despre cele ce s-au întâmplat de când nu ne-am mai văzut. Mai spre seară, Gyuri a plecat să-şi rezolve unele treburi. Peste un ceas ne-am luat rămas bun de la Baba şi am plecat la locuinţa lui Gyuri din satul Simonfa.

Satul era foarte aproape şi am găsit uşor locuinţa domnului doctor. Casa lui era nouă, a făcut-o aşa cum a vrut şi multe finisări le-a realizat cu propriile mânuţe.

Barul.







Bonsaii...

De pe terasă.


După ce am luat nişte aperitive, dintre care pe primul loc a fost ţuica de Transilvania, am coborât în curte unde în locul special amenajat, Gyuri a preparat mai multe feluri de fripturi la grătar, inclusiv mici aduşi de el din România. În zonă nu se face ţuică tare şi bineînţeles, nici mici.




Curtea.





Lola.



Gyuri face focul.


Gratarul.
 Cu ceva după miezul nopţii am mers la culcare.

8 Iunie. După ce am luat un mic dejun cu furculiţa, ne-am luat la revedere de la Gyuri. Urma să ne reîntâlnim în septembrie la Dej.

Am fixat GPS-ul pe Medulin şi am plecat. Nu stiu dacă am făcut multe greşeli în acea zi, dar asta a fost cea mai gravă. După un timp, destul de târziu, mi-am dat seama că aparatul ne indică să o luăm pe drumul cel mai scurt. În loc să ne ducă la autostradă în Nagykanizsa, el ne-a dus la o obscură trecere de frontieră Berzence-Gola. Dacă fixam GPS-ul pe Nagykanizsa, totul ar fi fost prea simplu.

Poliţia de frontieră croată ne-a suspectat probabil, că am ajuns aici, pentru că eram cel puţin contrabandişti. Ne-au luat paşapoartele şi am aşteptat în maşină cam 20 de minute, până ne-au verificat temeinic din baza de date. În tot acest timp maşina noastră a fost singura care voia să treacă pe acolo. Au apărut poliţiştii cu paşapoartele, s-au uitat sumar în portbagaj şi ne-au urat bun venit în Croaţia!

După ce am trecut râul Drava, afluent al Dunării, am ajuns la o pompă de unde ne-am cumpărat o hartă a Croaţiei. Am rugat-o pe vânzătoare să ne arate şi punctul în care ne aflăm. După asta, nenea Ghiţă, care este  infanterist de carieră, m-a ghidat după hartă până ce, cu mai multe peripeţii, am ajuns pe autostradă în apropierea oraşului Varazdin.

Un comentariu: