'napoi spre ţărişoară

Ne-am trezit la ora sus-menţionată şi la ora patru am ieşit cu bagajele în curtea hotelului unde ne aştepta taxiul londonez, comandat de la recepţie încă de ieri. Metroul începe să funcţioneze numai de la ora 5:30, iar noi trebuie să fim la ora 5:10 pe Baker Street unde trebuia să luăm autobuzul spre Aeroportul Luton.

Am făcut un ceas întreg cu taxiul până în staţia autobuzului. Acesta a venit la timp, şoferul ne-a depozitat bagajele şi am făcut din nou un ceas până la aeroport.

În imensa sală de aşteptare de la Plecări am luat micul dejun şi am băut câte o cafea de la un restaurant.

Mic dejun la Luton.

Cu două ore înainte de zbor am făcut apoi checkin-ul, unde la ghişeu eram numai noi patru. Domnişoara de acolo ne-a dat o veste încurajatoare, cum că avionul nostru s-ar putea să plece puţin mai târziu de cum era planificat.

Am trecut de controlul de frontieră, unde din nou am renunţat la apă, am fost descălţaţi, descurelaţi, ca şi la Otopeni, numai că aici totul a fost mai aerisit neexistând acea aglomeraţie specifică plaiului mioritic. În sala de aşteptare de aici erau locuri suficiente, erau baruri, restaurante şi cafenele şi pe tabloul electronic cu plecările, avionul nostru era afişat că pleacă la ora 8:20, adică conform orarului.

Aşteptând avionul.

Nu a trecut mult, că pe sus-menţionatul tablou a apărut că zborul spre Bucureşti al companiei Wissair va pleca estimativ la ora 9:30. Bucuroşi şi dorind cele mai plăcute lucruri respectivei companii, am aşteptat în continuare. După un alt interval de timp se anunţă pe tablou că zborul nostru va pleca tot estimativ numai la ora 11 45. Vă daţi seama că acum urările noastre la adresa companiei, nu-i pronunţ numele, au fost mult, mult mai profunde.

Pe întregul tabel electronic care afişa plecarea cel puţin a câtorva zeci de zboruri, numai trei zboruri plecau cu întârziere: spre Bucureşti, spre Budapesta şi spre Cracovia şi toate ale companiei Wissair. Nu este nimic de comentat!!!

S-a anunţat întârzierea.

Numai avioanele Vizzair întârzie.

Vedere...

De pe Aeroportul Luton.

La un moment dat se anunţă la difuzoare ca pasagerii zborului nostru să se prezinte la un ghişeu de unde vor primi un bon în valoare de 3 lire cu care pot să-şi potolească setea sau foamea în aşteptarea întârziatei plecări.

Am băut la un bar o bere Stella Artois, pe banii mei, căci bonul valoric era numai pentru alimente, iar englezul nu ştia că în ţara noastră berea, ca şi vinul de altfel, sunt considerate alimente şi nu băutură şi asta încă de pe vremea guvernării Năstase.

Ca şi la Băneasa timpul a trecut, evident în condiţii mai bune şi ca şi acolo a sosit vremea îmbarcării. Am coborât din sala de aşteptare chiar la avion şi ne-am urcat în el.

Îmbarcarea.

Era din nou cu locuri nenumerotate şi Airbusul a decolat cu puţin înaintea orei 12 GMT. Zborul a fost plăcut, fără nici un incident şi am aterizat pe Băneasa în jurul orei 5 pm ora României.

În...

Timp...

Ce...

Zburam.

 Aeroportul era acoperit cu un strat masiv de zăpadă, cam murdară, e drept şi cam necurăţată, chiar şi în locul pe unde mergeam pe jos spre controlul de frontieră.

Iarnă deprimantă la Băneasa.

Cu organizarea specific românească (două ghişee la 180 de oameni) am terminat controlul de frontieră şi ne-am recuperat bagajele cam după trei sferturi de oră. Noroc că am găsit un taxi care ne-a dus în Gara de Nord. Mela şi Mircea urmau să plece la Cluj pe la ora 7:30 iar noi la Dej la 6:50 pm.

Trenul nostru a sosit la peron, ne-am urcat în el şi din nou cu aproape 60 km/h am ajuns la Dej în jurul orei trei din noapte. Am găsit casa caldă, graţie Danei care seara a reglat centrala termică pe o temperatură rezonabilă pentru nişte oameni care sosesc înfriguraţi de pe drum.

Am dormit foarte repede, pentru că de la ora opt am început prima zi de şcoală după vacanţa de Crăciun.

Westminster Abbey şi Trafalgar Square

Programul acestei zile cuprinde o vizită la Westminster Abbey. Când am ajuns în staţia noastră de metrou din Barking a ieşit un soare foarte primăvăratec.

În Barking Station... 

Este primăvară.

Cu o zi înainte ne-a sunat Mihai şi ne-a spus că la Bucureşti a nins foarte mult în primele zile ale anului şi de pe Băneasa şi Otopeni nu au nici aterizat şi nici nu au decolat avioane. Se pare că numai din 4 ianuarie s-a reluat traficul. Este de preferat clima oceanică de aici faţă de temperat-continentala noastră!

Am coborât în Trafalgar Square, am trecut pe lângă fântâna arteziană care acum, faţă de 31 Decembrie, funcţiona şi am mers spre Big Ben şi Parlament.

Undeva...

Mai sus...

Este... 

Big Ben-ul.

La Westminster Abbey am cumpărat bilete tot pentru sexagenari, am economisit din nou câte 3 lire şi nici aici nu au avut dubii faţă de vârsta noastră.

Westminster Abbey.

Pe acest loc a existat un lăcaş de cult încă din secolul al VII-lea. Construcţia catedralei sub forma actuală a început în secolul al XIII-lea, în timpul lui Henric al III-lea.

Marcel Druon în Regii Blestemaţi îl prezintă pe Eduard al II-lea lucrând la construcţia catedralei alături de dulgheri şi zidari, pentru că fiind poponarist, admira trupurile lor asudate. 

Aici au fost încoronaţi majoritatea regilor Angliei şi tot aici sunt înmormântaţi atât ei cât şi marile personalităţi britanice din ultimii şapte sute de ani.

Chiar la intrare se află mormintele celor doi prim-miniştri ai reginei Victoria, Disraeli şi Gladstone, cu statiule lor, iar în interior am remarcat mormântul lui Eduard al III-lea, al Prinţului Negru, învingătorul de la Poitier, ale reginelor Maria Tudor şi Elisabeta I, al celebrei Maria Stuart şi al reginei Victoria. Există o placă comemorativă pentru Byron, mort în Grecia la Missolonghi, precum şi pentru alte personalităţi care nu-şi au mormântul aici.

Extraordinar este gazonul englezesc din curţile interioare ale abaţiei.

Gazonul vechi de peste 700 de ani.

Am revenit de aici din nou în Trafalgar Square.

Cu Amiralul Nelson

Cu arteziana.

Cu un poliţist londonez.

Din Piaţă Betty s-a dus la Galeriile Naţionale să-i mai vadă o dată pe impresionişti.

Eu şi cu Mircea am mers pe jos până în Piccadilly Circus, apoi pe Regent Street şi am revenit pe Pall Mall la Galerii.

Aici mi-am luat şi eu rămas bun de la Floarea londoneză a Soarelui de Van Gogh şi am plecat, cu toţii spre hotel, pentru că deja se înserase.

Ne-am oprit la Tesco, am cumpărat mâncare pentru seara asta şi pentru drumul de mâine şi ne-am dus la hotel.

După cină am început împachetarea şi pe la ora nouă a sosit şi Mela de la Oxford.

Cum urma o zi foarte lungă ne-am culcat, fixând telefonul să ne trezească la ora trei şi jumătate.

British Museum şi plimbare prin Londra

Ne-am trezit şi ne-am făcut toaleta de dimineaţă până s-a luminat de ziuă.

Vedere din cameră.

Primul punct al vizitei a fost British Museum. Am ajuns acolo tot cu metroul şi am mers la sălile cu exponate din Egiptul Antic, din Babilon, din Asiria, din Grecia şi din Roma.

British Museum.

Egiptul.

Templu Ionic.

Odihna.

Frescele Parthenonului.

Expoziţia teracotelor chinezeşti.

Deşi le-am vizitat în fugă, am admirat, printre altele, în cele două ore, imensele statui ale faraonilor, basoreliefurile asiriene şi frescele Parthenonului. Ca şi la Galeriile Naţionale şi la muzeu intrarea este gratuită. Cinste englezilor!!!

După British Museum am hotărât să facem un tur al Londrei cu omnibusul. Întrebând un şofer de taxi, acesta ne-a spus că turul începe din Piccadilly Circus, deci ne-am dus acolo şi chiar din staţia de metrou am cumpărat bilete.

Ne-am dus la omnibus şi un funcţionar care se acupă de tur ne-a luat biletele şi ne-a dat fiecăruia o pereche de căşti. Acestea au devenit proprietate particulară şi urma să le introducem în prizele aflate în dreptul fiecărui scaun, de unde să ascultăm comentariul într-o limbă dorită.

Turul Londrei cu omnibusul.

Frig, dar se merită!

Eu şi Betty ne-am aşezat pe pasarela descoperită, iar Mircea în faţă unde era un parbriz şi era închis din trei laturi. Aparatul de ascultat nu funcţiona în franceză şi nici în alte limbi înafară de engleză şi italiană. Am ascultat comentariul în limba fraţilor noştri latini. Am înţeles destul de bine unde ne aflam şi câteva date importante despre monumentele pe lângă care treceam.

Am traversat Tamisa peste vreo şapte poduri, inclusiv Tower Bridge, am trecut din nou pe lângă statuia lui Nelson, pe la Big Ben, pe la Palatul Buckingham, pe la Hyde Park şi în final prin Regent Street ne-am întors în Piccadilly Circus.

Arteziana din Trafalgar Square.

Nelson.

Big Ben.

Pe un pod.

Ochiul Londrei.

Catedrala...

Sfântul...

Paul.

Vapoare pe Tamisa.

Intrăm...

Pe...

Podul Turnului.

Creionul în fundal.

Turnul Londrei.

Fortareaţa.

În omnibus.

HMS Belfast.

Din nou Ochiul.

Şi Big Ben-ul.

Îmi place clima londoneză.

Hyde Park.

Din nou pe Regent Street.

Deşi nu a fost o zi tocmai călduroasă, a fost plăcut pe pasarelă, geaca roşie şi căciuliţa galbenă de schi, şi-au plătit banii. În biletul cumpărat era inclusă şi o călătorie cu vaporul pe Tamisa, dar timpul  nostru limitat şi întunericul care deja s-a lăsat, nu ne-a permis să beneficiem de ea.

După un tur prin Piccadilly Circus ne-am urcat în metrou să mergem acasă.

Caii din Piccadilly Circus...

Cu interpuşi...

Şi fără.

În drum spre hotel am mai intrat pe la Tesco, am cumpărat câte un pui şi o şampanie. Am cinat la hotel şi ce a mai rămas din pui l-am împachetat pentru micul-dejun de a doua zi.