luni, decembrie 31, 2007

Vine Anul Nou 2008!

Ne-am trezit în jurul orei 8 şi afară încă era întuneric. Observ că din fereastră a dispărut punga cu cârnaţi! Ce ţară-i asta în care bieţii români sunt de-a dreptul jefuiţi? I-am urat făptaşului să ispăşească cele mai grele cazne care mi-au venit în minte, mult mai multe şi mai de neîndurat decât valoarea cârnaţilor şi am avut un motiv de distracţie pentru următoarele zile. I-am anunţat şi pe copii în Amsterdam că londonezii ne-au furat cârnaţii şi s-au distrat şi ei copios.

Ne-am făcut toaleta de dimineaţă şi Mircea ne-a anunţat că de la ei din cameră se vede un supermarchet deschis non stop. Am mers acolo toţi patru, la magazinul din lanţul Tesco, care era destul de mare şi foarte bine aprovizionat. Preţurile, deşi mari, erau rezonabile, având în vedere că ne aflam în cea mai scumpă dintre capitalele europene. Am luat mâncare pentru micul dejun care trebuie să fie copios, astfel încât să ţină şi locul prânzului şi am hotărât ca în noaptea Anului Nou când o să ne întoarcem acasă să mai trecem pe la Tesco, dacă tot este deschis non stop! Am mâncat la hotel şi am mers spre staţia de metrou urmând se întoarcem numai după sosirea Anului Nou. Am luat cu noi şampaniile şi drapelul României.

În faţa hotelului.

Pe stradă.



Cu şampania...

Şi drapelul României.

Spre staţia Barking.

Am mers pe jos până în Barking Station am luat metroul, l-am schimbat unde a trebuit şi am ajuns undeva pe lângă Trafalgar Square. Când am ajuns în piaţă se aflau deja aici vizitatori care se fotografiau cu amiralul. Am facut şi noi poze cu Amiralul Nelson, el stând cu spatele la noi.

Cu Amiralul...

Nelson.

Cu Leul...

Perfidului Albion.
Am continuat mersul pe jos pâna la Parlament am văzut Big Ben-ul, care aveam impresia că e mult mai mare decât în realitate, am fost pe podul Westminster, de unde am văzut prima dată Tamisa şi Ochiul Londrei.

Monumentul femeilor care au luptat în al II-lea război mondial.

Cu Monty.

Cu Big-Ben-ul.

Podul Westminster.

Tamisa.

Ochiul...

Londrei.

Gazonul Parlamentului.

Big-Ben.
De acolo ne-am întors şi i-am urat de bine lui Churchill, în faţa statuii sale, pentru ce i-a făcut României, la Ialta, împreună cu paraliticul .

Omagiu...

Lui Churchill...

Care ne-a dat gratis ruşilor.
Am mers până la Westminster Abbey. Nu am intrat decât în Capela Sf. Margareta de alături.

Westminster...

Abbey.

Am revenit la Parlament unde ne-am fotografiat cu Oliver Cromwell şi ne-am întors spre Trafalgar Square pe cealaltă parte a bulevardului. Ne-am fotografiat cu soldaţii călare din faţa Muzeului Cavaleriei şi am văzut intrarea pe Downing Street, închisă de o poartă din grilaje solide şi păzită de doi poliţisti.

Cu Oliver...

Cromwell.

Tocmai bătu sfertul.
Telefon public londonez.

Supremul apare relaxat.

Intrarea...

Downing Street...

Foarte bine... 

Păzită.

Muzeul Cavaleriei.

Am ajuns din nou în preajma lui Trafalgar Sq. şi în timp ce doamnele se odihneau pe o bancă, eu şi Mircea ne-am plimbat pe Pall Mall ca doi respectabili membri (cam prăfuiţi) ai cluburilor din apropiere.

Pe...

Paal Mall.



Revenind le-am luat pe doamne şi ne-am dus la Galeriile Naţionale, aflate în spatele lui Nelson, unde timp de două ore am văzut tablouri ale Renaşterii italiene şi germane, tablouri ale pictorilor englezi, din sec XVI-lea până în prezent. Am remarcat portretul lordului Byron de Th. Phillips şi sala impresioniştilor, unde erau, printre altele, tablouri de Manet, Monet, Seurat şi de Van Gogh. Am revăzut aici Floarea Soarelui pe care o mai văzusem la Amsterdam în 2002 la expoziţia Van Gogh-Gauguin, alături de cea de la Amsterdam şi de cea de la Tokio, unde toate trei s-au reîntâlnit pentru prima oară după 100 de ani. Apropiindu-se ora închiderii am ieşit din Galerii şi ne-am dus să luăm cina.

Colindând printre restaurante cu mâncăruri specifice ale mai multor naţii am ales un restaurant chinezesc unde contra a 5 lire te autoserveai şi mâncai cât poţi de mult. Eu am mai mâncat mâncare chinezească la Amsterdam şi în Insulele Canare şi acolo parcă a fost mai bună. Doamnelor însă le-a plăcut mult şi s-au mai servit şi a doua oară.

Am ieşit din restaurant şi străzile deveneau tot mai aglomerate. În zona cuprinsă între Trafalgar Sq şi Parlament se vor face la miezul nopţii focuri de artificii şi se va aduna o mare masă de oameni. Staţiile de metrou din zonă vor fi închise între orele 20 şi 2. Se vedeau grupuri de poliţişti, bărbaţi şi femei care se îndreptau într-acolo. Ne-am mai plimbat pe străzile împânzite de oameni şi luminate feeric şi încet-încet am revenit în Trafalgar Sq. Am reuşit să găsim patru locuri pe o bancă de piatră, dar a fost foarte dificil, mai ales pentru mine să stau pe piatra rece. Am preferat să stau în picioare şi să mă plimb în jurul coloanei cu statuia deasupra. Pe bancă lângă noi era aşezată o famile de englezi formată din mamă, tată, fiică şi ginere. Tatăl a fost foarte amabil şi s-a oferit să ne facă poze la toţi patru, pentru că noi până acum eram numai câte trei în poze. Lângă banca noastră, în picioare se aflau patru poliţişti, o mică parte din mulţimea de oameni ai legii aflaţi în piaţă. Cândva poliţistul englez trebuia să aibă o înălţime de cel puţin 1m 80 astfel încât să se uite de sus în jos la cetăţeanul de rând. Astăzi sunt admişi şi poliţişti mai mici, dar toţi sunt solizi şi bine antrenaţi.

În aşteptarea...

Anului...

Nou...

În Piaţa...

Trafalgar.

Scoţian cântând la cimpoi.



Cam pe la ora 11 tatăl englez a revenit de undeva şi ne-a oferit o cutie de 300 ml cu un vin franţuzesc. Eu şi Mircea, cu gândul la şampanie nu am gustat din el, aşa că a trebuit să-l bea Betty şi Mela.

Ne-au sunat copiii de la Amsterdam, ei deja fiind în noul an, ne-am urat unii altora toate cele bune şi ne-am mai distrat pe tema cârnaţior furaţi.

Cu ceva înainte de miezul nopţii am văzut că poliţiştii de lângă noi fug după un individ, îl imobilizează în cătuşe şi doi din ei îl conduc undeva în afara pieţei. Nu stiu ca a făcut respectivul, dar între poliţişti era o comunicare permanentă prin nişte aparate lipite de gulerul uniformeni şi acesta nu a fost arestat degeaba. Am admirat eficacitatea poliţiei britanice!

A sosit şi miezul npoţii şi odată cu el şi 2008, am urmărit pe cele două monitoare uriaşe montate în piaţă cum trec secundele. Ne-am felicitat reciproc cu ocazia Anului Nou şi ne-am dorit unii la alţii cele mai nobile împliniri.  Am desfăşurat drapelul României şi l-am fluturat în piaţă, dar nu am neglijat să desfacem o sticlă de şampanie şi să ne turnăm în paharele noastre de unică folosinţă. Le-am oferit câte un pahar de şampanie şi familiei de englezi, care au fost foarte surprinşi de gestul nostru şi am făcut şi poze cu ei. Am procedat la fel şi cu a doua sticlă de şampanie.

A sosit Anul Nou 2008.

Şampania...

Fără cupe.

Dar cu...

Pahare de unică folosinţă.

Am desfăşurat...

Tricolorul.

A doua sticlă.

Artificii.



Supremul cu doamna englezoaică.
N-am luat apoi rămas bun de la englezi şi împreună cu mulţimea de oameni am mers spre Piccadilly Circus unde era cea mai apropiată staţie de metrou care funcţiona.

Mi-am adus aminte că fiind noaptea de Revelion trebuie să fumez o ţigară. Aşa am convenit cu mine însumi acum 12 ani când m-am lăsat de fumat. Am aprins ţigara, am tras două fumuri şi simţind că încep să ameţesc am aruncat-o.

Ţigara de revlion.
Personalul de la metrou împreună cu poliţia se aflau în toate staţiile, totul era perfect organizat, călătoriile erau gratuite şi trenurile veneau la mici intervale unele după altele. Am ajuns, după ce am schimbat metroul în două locuri, în Barking în jurul orei două şi un sfert. Am mers pe jos pâna la Tesco, dar aici surpriză: cât era el de non stop, cu ocazia Anului Nou era închis.

Am mers la hotel şi ne-am culcat în jurul orei trei.