Gătim tonul

Astăzi ne-m trezit mai târziu, neavând un program care să depindă de oră fixă. După micul dejun ne-am dus direct la plajă, unde Marius şi Raluca deja ne aşteptau. Pentru ei astăzi era ultima zi de Canare, diseară plecând în Spania. Era o zi splendidă de care am profitat, până după ora 12.

O zi...

Splendidă...

De...

Plajă.

Am ieşit la cumpărături în câteva magazine situate deasupra plajei, de unde Betty şi-a luat o pălărie de paie, în locul celeia uitate la Oradea la plecare. În final am mers la o terasă unde şi-a cinstit pălăria cu câte o bere.

Pe o terasă.

Unde udăm pălăria.

Am mai cumpărat şi nişte condimente, după care ne-am dus la hotelul nostru să gătim peştele. Zic să gătim, aşa din politeţe, că de fapt vioara I va fi Marius, care a mai gătit aşa ceva. A tranşat tonul, obţinând patru bucăţi lunguieţe de carne, aşa cum este un muşchiuleţ de porc şi din fiecare a tăiat felii, transversal. Acestea au fost fripte în foarte puţin ulei, aromat cu usturoi. Între timp doamnele au făcut ceva mâncare de cartofi şi o salată, toate sub privirea severă şi cunoscătoare a subsemnatului.

Le Chef Marius...

Începe pregătirea...

Tonului.

Cartofii sunt gata...

Dar şi primele bucăţi de peşte.

Am mâncat pe terasă. Peştele a fost excelent! Am băut şi câte un pahar de vin alb cumpărat de la “supermercado” şi bineînţeles că am făcut şi poze.

Tonul este servit...

Apreciat de cunoscători...

Şi apoi mâncat în întregime.

La sfârşitul mesei a venit o cameristă de la hotel care ne-a anunţat că putem să ne mutăm la etajul al şaptelea. Am mers la recepţie, ne-au dat cheia şi eu cu Marius am început transferul bagajelor. Din două drumuri, mutarea a fost executată. Până acum, noi nu am mai folosit liftul hotelului.

Apartamentul avea numărul 2710 şi era identic cu precedentul. De la terasa lui priveliştea era mai impresionantă; se vedea mai puţin din piscină, în schimb se vedea mai mult din Atlantic şi inclusiv din centrul staţiunii. O privelişte superbă era şi de pe culoarul exterior, văzându-se hotelurile aşezate pe dealurile din partea de vest a staţiunii.

Terasa de la...

Apartamentul 2710.

Mai mult ocean.

Şi mai puţină piscină

 Ne-am luat rămas bun de la Marius şi Raluca, care trebuiau să meargă la hotelul lor, de unde peste două ore vor pleca la aeroport. I-am condus până jos şi am hotărât că anul acesta să ne întâlnim în România.

Am revenit sus şi am început să ne aranjăm lucrurile mutate, ca şi în apartamentul de jos. După o scurtă odihnă am mâncat şi am ieşit din nou la cotidiana plimbare. Noaptea (în jur de 10) am venit la hotel şi ne-am culcat. Din cauză că, fiind duminică, discoteca nu funcţiona am dormit foarte bine şi nu ne-am dat seama de eficienţa mutatului.